2 9



mamică de doi ani

           29...mai am un pic(un an) şi schimb prefixul, însă ceasul meu biologic ticăie de aproape un deceniu pe acelaşi teren, nu mă simt altfel, mă simt exact cum mă simţeam la 21 de ani, mă simt bine în pielea mea. Atunci s-a produs schimbarea, am început să văd lumea cu alţi ochi, până atunci am avut senzaţia că purtam un văl pe ochi, care mă făcea incapabilă să percep ce se întâmplă în jurul meu, din acel moment însă  am început să simt şi să-mi doresc şi mai mult aerul ce-l respiram, simţeam cum viaţa îmi curge prin vene, am simţit cum copila din mine s-a transformat peste noaptea parcă într-un vis aievea într-o fată frumoasă, deşteaptă şi înţeleaptă, de parcă-mi trăiam propria poveste. Şi astăzi chiar dacă nu mai sunt acea fată am devenit femeie, mamă,  sunt o copilă într-un trup de femeie.
        Am rămas la fel de naivă, credulă, miloasă, darnică,  iubesc profund, pun suflet în toate lucrurile pe care le fac, mi-e milă de cei aflaţi în neputinţă, mă gândesc şi la mine şi la cei dragi şi la cei nevoiaşi, iar în cele mai negre clipe îmi revin imediat după ce-mi amintesc că alţii o duc şi mai rău decât mine. Respir acelaşi aer chiar dacă altitudinea lui s-a schimbat de-a lungul anilor şi ochii mei sunt tot zglobii când se deschid în zorii zilei iar inima mea tresaltă şi acum ca a unei căprioare atunci când aude vreun foşnet prin pădurice, atât de intens, însă atât de tainic.
        Uneori am impresia că îmi place atât de mult să mă simt aşa încât stau involuntar în calea schimbării mele. În acest fel de a fi am trăit muuuulte clipe unice din viaţa mea şi mi-e frică că ele  îşi vor pierde colţişorul ce l-au ocupat până acum în inima mea dacă mă transform în femeia la care tind să ajung sau trag de timp pentru a mă simţi în floarea vârstei  mereu. Nu mai sunt atât de fragedă şi crudă ca la 15 ani, acum sunt ca o friptură în sânge, tot fragedă, dar nu uscată,  mă simt hrănitoare, suculentă şi caldă.  

dragostea pluteste in aer!!!