PATRU

o zi cu soare lucitor

      Patru ani de când ne-am unit destinele, iar dragostea noastră  înfloreşte odată cu timpul călător, doar patru ani, însă atâtea realizări şi bucurii, că uneori nu-ţi vine să crezi câte poate face un om care iubeşte. În ultima perioadă  mă simt o femeie împlinită, până acum ne despărţeau 140 de km  iar cele  câteva zile petrecute împreună păleau în faţa momentului în care trebuia să plece iar, acum ne-am aşezat la casa noastră, m-am liniştit ca un val furios şi tulbure ce gonea spre ţărm, mă simt bine...
       Îmi place să mă trezesc dimineaţa în patul mare, dar care devine neâncăpător pe timp de noaptea din cauza poziţiilor Dariei de somn. Ador clipele în care fii-mea îşi linge degetele şi buzele şi  lingura după o masă delicioasă, fie el şi un ou fiert sau ceva mai consistent, iar soţul să-mi zică că mi-a ieşit mâncarea ca la mama lui acasă, deşi minte uneori. Sunt copleşită de faptul că Daria e uneori prea ataşată de mine, însă în sinea mea mă bucur enorm că sunt un acel ceva pentru ea de care nu doreşte să se despartă nici o clipă. Mă simt la fel ca la început,  ca în primele luni de relaţie, nu mă satur să-l privesc, să-l ascult, să petrecem cât mai mult timp împreună, nu mă satur de iubit.  Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu abia după ce s-a născut copilul nostru am simţit bucuria de a avea o familie, până atunci totul era şi roz şi cald şi tandru şi frumos, dar lipsea ceva. Iar prin toate realizările şi reuşitele copilului noi ne culegem laurii, ne tresaltă inima la orice rugăminte de a ei şi ne creşte inima ca o pâine atunci când cineva ne spune că avem un copil frumos, bun, cuminte, deştept, ascultător, înţelegător, etc... Şi orice gând aş avea, toate se învârt în jurul copilului. Ea este cel mai preţios cadou pe care mi l-am dorit şi l-am şi primit de la soţul meu. Printre altele mi-aş mai dori şi un băieţel, dar poate aude moşul şi se autosesizează, dacă nu anul ăsta măcar la anul.
       Te iubesc, tati! La mulţi ani!!!

să nu uiţi să zâmbeşti niciodată