ÎNŢĂRCAT

           

 

        1 AN 7 LUNI 2 SĂPTĂMÂNI ŞI 6 ZILE atât am alăptat-o pe Daria. Au fost clipe unice şi plăcute şi dureroase, de intensităţi diferite, însă azi 20 aprilie am hotărât să le punem capăt. N-am plâns nici eu nici ea, m-a înţeles din priviri şi din puţinele vorbe, deşi e la vârsta la care nu înţelege decât ce vrea ea. Am avut acea discuţie clasică în care i-am explicat că lăpticul meu a plecat la un bebe mic, care vrea să se facă mare şi frumos la fel ca ea şi Daria nu cred că a priceput ceva, însă eu mi-am ţinut discursul, iar drept recompensă pentru "donarea lăpticului" va primi biberon cu lăptic de văcuţă şi ceai. Atitudinea ei m-a ajutat enorm, căci şi la cea mai mică lacrimă eram în stare să cedez, am încercat de probă, dar s-a dovedit a fi proba finală, căci s-a resemnat cu lăptic şi ceai fără nici o urmă de supărare.

         Nu am citit dinainte cum e cu înţărcatul, căci eram sigură că dacă citeam câte ceva mă răzgândeam, aşa că abia a treia seara am intrat să citesc câte ceva despre remedii pentru un înţarcat mai puţin dureros. Cred că în fiecare zi a rostit cuvântul "si"(sisi) aşa din nostalgie, nu a tras nici de tricou şi nici să le caute, şi-a luat biberonul de mâner şi şi-a înghiţit liniştită ceaiul sau laptele. Noaptea s-a trezit ca de obicei la 2 - 3 ore s-a resemnat cu ceai fără nici o supărare, iar la prânz a adormit tot cu ceai. Stau şi mă minunez, căci fetiţa mea nu adormea decât la sân şi zi şi noapte, eu pufăiam uneori, ea se bosumfla, acum e liniştită şi sătulă, acum era pregătită să renunţe la sân.

      Am ajuns la acest capitol treptat, însă nu chiar aşa cum mi-aş fi dorit, am învăţat-o uşor-uşor cu biberonul, apoi cu ceaiul, apoi cu lăpticul, lucruri pe care până de curând le refuza cu desăvârşire. De o lună îşi primeşte 2 biberoane de lapte de vacă, seara şi dimineaţa, iar sân doar la prânz şi noaptea, mesele cu lapte de mamă le-am inlocuit cu ceai acum.  Am hotărât să îi dau lăptic de vacă pentru că aveam tot mai puţin lapte şi cum nu mai avea nici  consistenţă iar ea era mereu cu gura la sânul meu, iar de când cu laptele de vacă, sânul îl folosea pe post de somnifer.

       Am hotărât să o înţarc pentru simplu fapt că sânul era folosit pe post de somnifer, iar nopţile erau la fel de albe, căci Daria nu a dormit niciodată mai mult de 2-3 ore legate pe noapte. Meritam amândouă un somn liniştit, iar când alăptatul devine o povară pentru una dintre noi, atunci trebuie să punem capăt. Aici mai intră în discuţie şi dieta mea, în zilele de PP rămâneam absolut fără lapte, aşa că am hotărât să spun stop. Aveam amândouă destule motive, acum poate sta şi fără mine, iar eu pot pleca liniştită dacă am treabă, şi măcar pentru somnul de prânz. 

     Am încheiat un capitol foarte frumos şi plin de amintiri pe care le voi ţine minte mereu, sunt fericită că am putut să ajung până aici, iar acele momente le voi păstra în inimă cu drag tot restul vieţii.