A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 1 februarie 2012

IARNĂ, GEROASĂ IARNĂ

       

Parcul Bălcescu, decembrie 2009
        Toamna nu a fost ca toamna de răcoroasă şi ploioasă, iarna nu mai dădea semne de frig şi zăpadă, iar într-o dimineaţa a nins, a nins, şi iar a nins, iar de atunci nu mai conteneşte să fie frig şi nici să fie iarnă. N-am mai ieşit afară de multe zile, câte o ieşire fugitivă la hipermarket pentru mâncare, căci afară e un ger de crapă pietrele. Daria  şi-a cărat cizmuliţele prin casă, s-a dus la uşă, se uita cu jind pe geam afară şi nu înţelegea, de ce s-au terminat aşa deodată plimbările noastre de afară. Îi explic că e iarnă, e frig, dar nu cred că înţelege ceva.
       S-a resemnat cumva cu gândul de a sta prin casă mai mult timp decât preconiza şi şi-a împărţit timpul pe spaţii şi pe categorii. Când e obosită stă lângă mine pe canapea, mai meştereşte ceva sau se uită  la televizor, când e fresh şi dă pe afară de efervescenţă, este undeva prin casă, pe la noi în cameră sau pe undeva pe acolo.
              La frigul de afară nu poţi da afară nici un câine, dar să ieşi la plimbare, iar Daria nu a făcut cunoştinţă nici cu zăpada încă. Săptămâna viitoare au anunţat iar ninsori, sper să fie mai blânde, ca să putem face şi noi îngeraşi în zăpadă sau omuleţi de zăpadă. Sper din tot sufletul ca şi Dariei să-i placă iarna aşa cum o iubesc eu. Acum doi ani nu ştiam că eram încă insărcinată, dar cum am văzut că se aşează zăpada, am ieşit în parc, era frig, ningea abundent, se aburea ecranul aparatului, îţi îngheşa degetele pe aparat, dar eu eram în culmea fericirii. Ador zăpada...
     
Faleză Constanţa, ianuarie 2010
      Offf, a îngheţaţ marea...Mi-e aşa un dor de Constanţa, acum 2 ani, când Daria era încă în burtică am fost la mare, era tot aşa un ger crunt, iar eu stăteam în casă. Cristi mă luase doar cu condiţia că voi sta la cald, iar eu stăteam în casă şi plângea inima în mine, cum sa vin în Constanţa şi să nu văd marea. Cam în ultima zi s-a făcut mai călduţ să zic aşa şi am mers pe faleză, a fost foarte frumos, pe mine marea mă linişteşte, mă alină, în ciuda faptului, că vântul avea viteza furtunii, iar gerul îţi lăsa pe obraji o nuanţă de purpuriu-vineţiu aşa.
   Iarna e ca iarna, frig şi zăpadă, acum casa este centrul universului ei, iar în fiecare zi, chiar dacă în mare parte facem acelaşi lucruri, ele sunt mereu altfel. Iar fiecare jucărie, loc, minut este unul potrivit pentru ce urmează să facă Daria.  Iar când termină treaba se bucură din toate încheieturile şi bate din palme,  se uită la noi şi aşteaptă aprecieri şi încurajări . Pozele de mai jos spun  tot:


Hai să vă povesteasc despre prostioarele mele
micul meu castel
puţin fitness


mi-a mai rămas puţine cereale în colţul gurii, dar în schimb ador cârlige

măr cu biscuite, mănânc totul separat


după atâta apă, trag la vale

ursuleţul
să vă citesc o poveste


     

2 comentarii:

  1. Pupici pt Daria de la André :) Ce mare si frumoasa s-a facut nu ca inainte nu era, dar acum pare o mica domnisoara ;) Si pe car frumos si cretulin are :)

    RăspundețiȘtergere

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...