pământ! |
Foarte frumoasă a doua parte a iernii, toate pozele abundă de multă zăpadă, nici Dariei nu-i venea a crede când a găsit un petec de pământ, îl netezea şi-l mângâia ca pe un bibelou.
Astăzi am fost singurele, Cristi e plecat, iar în singurătatea noastră am realizat că de fapt iubirea noastră e mereu cu mine şi ea este Daria. După ce ne-am răsfăţat la telefon cu diverse apelative şi dezmierdări, am petrecut ziua dragostei fiecare în fel şi chip. Eh! de parcă aş mai avea nevoie de vreo dovadă, o am alături în fiecare zi. Şi totuşi uneori simţi nevoie să auzi acel: "te iubesc!", iar aceste cuvinte se rup greu de pe buzele unui bărbat, dar când o spune, o face cu atâta convingere, încât simţi că ai lumea la picioare. Şi pare a fi un lucru mărunt, dar care necesită atâta implicare şi dăruire, o simţi în suflet, roieşte din toate părţile, iar când ai nevoie de ea, te unge pe suflet, îţi mângâie rana, o vindecă. Dragostea noastră creşte odată cu tecerea timpului şi are aproape un metru, peste 10 kg şi un an şi şase luni. A fost frumos afară, pe alocuri mai bătea şi soarele, a şi picurat un pic, dimineaţă a fost ger, la prânz călduţ, aşa ca în dragoste.
Cum nu se putea să-i placă tot Dariei, s-a întâmplat că nu-i place pe sanie. Am împrumutat una de la vecini şi am ieşit la săniuş. I-am explicat, am susţinut-o la spate mereu, am vorbit tot timpul cu ea, dar nimic, a plâns cu lacrimi de crocodil până nu am scos-o din ea şi nici să o mai vadă în faţa ochilor. Azi când am ieşit a început iar să plângă, deşi nu aveam sania cu noi, noroc de un căţel, i-am zis să mergem să prindem căţelul şi a uitat de ce mai plângea. Am căutat căţelul un timp, apoi am urcat-o pe un maldăr de zăpadă şi ne-am jucat până i-a îngheţat toate membrele bine. A şi gustat puţin din zăpadă, că doar nu putea să nu ducă la gură ceva ce îi place extrem de mult, dar cum nu are nici un gust, nu a mai încercat şi altă dată.
tati mă ei o dată sau mai vorbeşti mult! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu