DESENELE COPILĂRIE MELE

     În copilăria mea desenele animate aveau un program fix şi bine stabilit, adică ne uitam când erau difuzate, cam de 2 ori pe zi, mai mult spre seara şi atunci aşa vreo zece minute. Iar timp de zece minute televizorul alb negru devenea cea mai frumoasă şi superbă carte vorbitoare de poveşti cu ilustrate. Iar dacă se întâmpla să fiu plecată în drum la joacă, mă anunţa tata de pe prispa casei că au început, iar eu alergam în grabă, să prind cât mai mult timp din cele 10 minute.

     Fiind într-o ţară care făcea parte Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste desenele noastre animate erau cu desăvârşire în limba rusă, însă dacă erau fără vorbe şi doar câteva replici sau oricum erau superbe, căci erau singurele văzute. Mai târziu când s-a terminat cu toată vânzoleala politică comunistă au intrat în grila de program desenele animate japoneze, care fiind total diferite ca stil şi cultură, au devenit foarte îndrăgite şi urmărite cu sufletul la gură. Iar după mult timp după au început să difuzeze şi alte genuri de desene de prin diverse ţări, mai bine zis când a intrat şi TVR1 în grila noastră de programe TV, am apucat să vedem şi noi şi altceva.




Nu zaietz, pagadi!

 

    
      "Nu zaietz, pagadi!" sau în traducere liberă "lupul şi iepuraşul" era acelaşi gen de desene animate ca şi "Tom şi Jerry", doar că în variantă rusească. Foarte comic şi educativ, dar în acelaşi timp conţinea şi  propagande bolşevice, dar cu mult lipici la publicul de toate vârstele şi care a rupt de-a lungul timpului multe zâmbete  de pe chipul multor copii.

    



Candy Candy

   


       Candy Candy  a fost poate printre primele desene animate care a adus în sufletul meu toate sentimentele deodată. Plângeam, mă bucur împreună cu personajele, iar aceste trăiri era ceva nou în modul nostru de vizionare, deci era un real succes.

Sailor Moon

      Sailor Moon   a fost o continuare reuşită a serilor dedicate desenelor animate. Zici că ele creşteau odată cu noi, erau potrivite vârstei noastre, erau exact ce aveam nevoie. Iar cum desenele animate devenise în timp şi ele mai lungi ca şi timp, era o bucurie nemărginită în sufletul meu, ca de altfel în toate sufletele de copii. Melodiile melodioase, ciudăţenia accentului şi grafica filmului te ţineau  mereu în priză, iat fiecare roşu din obrazul personajului, îl simţeai până la sânge.

    

      Iar printre  multe alte desene animate de-a lungul timpului:  Buratino, Ceburashka, Kesha, Leopold, Vinni Puh, Prostokfasheno, Povesti traditionale rusesti, Gastele lebede, Sora Alionuska si fratele ei Ivanushka,  Doua gaste vesele, Gaina cu oua de aur, Cusma lui Gugutza si Maritza, şi multe altele, cea mai stabilă şi zilnică parte era "povestea de seară cu tanti Ludmila", personajul care a urat "noapte bună"mulţi ani de-a rândul  multor mii de copii.

        Pe viitor mă voi strădui  să întocmesc lista cu desenele preferate din copilărie ale  lui Cristi şi desigur preferatele Dariei.