din dragoste de părinte |
Copilul nostru şi-a văzut visul cu ochii să fie alăptată şi să doarmă cu noi în pat. Recunosc că nu am planificat să o alăptez prelungit, adică după un an şi cum nici un cuplu tânăr nu primeşte cu uşurinţă pe cineva în plus în patul matrimonial, s-a întâmplat inevitabilul. Nu pot să spun că cedez uşor în favoarea anumitor lucruri, şi nu pentru că mă rog, Daria se uita cu ochii ăia de pisică blândă la noi, ci pur şi simplu, pentru că aşa ne era cel mai bine pentru toţi trei. Eu oricum cred că acesta a fost doar începutul, căci pe parcursul vieţii vor mai fi o sumedenie de momente în care noi vom fi nevoiţi să facem compromisuri pe care va trebui să le onorăm cu respectul nostru de părinţi.
Alăptam şi eu ca tot omul, însă pe zi ce trecea mie îmi făcea o plăcere şi mai mare, iar Dariei îi ardea în suflet dorinţa de a continua pentru un timp mai lung. Am încercat marea cu degetul, şi am cumpărat biberoane şi cutii de lapte, care au ajuns pe post de jucării, căci Daria le refuză cu desăvârşire, nici nu voia să le vadă în ochi. Iar eu ca o mamă silitoare, am tot încercat, iar şi iar, şi de fiecare dată încercam să visez, că poate-poate o să ajungă şi copilul meu să se odihnească toată noaptea sau măcar mai bine, dacă o să bea lapte praf, aşa cum povestec alte mămici de bebeluşii lor. Dar de fiecare dată vedeam cum visul meu se spulberă în van, laptele ajungea unde pe raft uitat şi expira odată cu visul meu la o noapte de somn legat, iar biberoanele deveneau jucării foarte utile din coşul Dariei. Aşa că am renunţaţ la colecţia de lapte praf şi am hotărât să-i respect poftele culinare ale minunatei mele fetiţe.
În patul matrimonial bebe ajungea cel mai des, mânca des, iar cum nopţile era tot mai albe, a devenit un loc stabil. Iar încercările noastre de a strămuta copilul în pătuţul său se terminau cu plânsete până la vomă, aşa că am renunţat şi la această idee, şi am hotărât că nu sunt necesare multe episoade de vomă, ca să înţelegem că bebe vrea cu noi în pat să doarmă. Iar după ce s-a ajuns în situaţia în care nu voia să stea nici 5 minute măcar ziua în el, l-am dezasamblat şi am primit-o în patul nostru ca în sânul familiei, chiar dacă ea se simţea de mult timp aşa.
Şi uite aşa fără voinţa noastră suntem în trend cu ultimile tendinţe în materie de creştere a copilului, alăptăm şi dormim împreună, bebe şi-a dorit acest lucru, iar eu ca o mamă înţelegătoare ce sunt, doar am încercat să îi îndeplinesc dorinţele. Şi cred că atunci când va fi pregătită va renunţa singură la sân şi la pat, trebuie doar să aştept momentul favorabil.
Copilul nostru ne-a demostrat în nenumărate rânduri, că este unul special, iar eu aleg să cred în acest fel de fi, de a dori al ei, şi o susţin, vreau să-i demonstrez în fiecare zi că poate avea tot ce îşi doreşte şi merită din plin.
Alăptam şi eu ca tot omul, însă pe zi ce trecea mie îmi făcea o plăcere şi mai mare, iar Dariei îi ardea în suflet dorinţa de a continua pentru un timp mai lung. Am încercat marea cu degetul, şi am cumpărat biberoane şi cutii de lapte, care au ajuns pe post de jucării, căci Daria le refuză cu desăvârşire, nici nu voia să le vadă în ochi. Iar eu ca o mamă silitoare, am tot încercat, iar şi iar, şi de fiecare dată încercam să visez, că poate-poate o să ajungă şi copilul meu să se odihnească toată noaptea sau măcar mai bine, dacă o să bea lapte praf, aşa cum povestec alte mămici de bebeluşii lor. Dar de fiecare dată vedeam cum visul meu se spulberă în van, laptele ajungea unde pe raft uitat şi expira odată cu visul meu la o noapte de somn legat, iar biberoanele deveneau jucării foarte utile din coşul Dariei. Aşa că am renunţaţ la colecţia de lapte praf şi am hotărât să-i respect poftele culinare ale minunatei mele fetiţe.
În patul matrimonial bebe ajungea cel mai des, mânca des, iar cum nopţile era tot mai albe, a devenit un loc stabil. Iar încercările noastre de a strămuta copilul în pătuţul său se terminau cu plânsete până la vomă, aşa că am renunţat şi la această idee, şi am hotărât că nu sunt necesare multe episoade de vomă, ca să înţelegem că bebe vrea cu noi în pat să doarmă. Iar după ce s-a ajuns în situaţia în care nu voia să stea nici 5 minute măcar ziua în el, l-am dezasamblat şi am primit-o în patul nostru ca în sânul familiei, chiar dacă ea se simţea de mult timp aşa.
Şi uite aşa fără voinţa noastră suntem în trend cu ultimile tendinţe în materie de creştere a copilului, alăptăm şi dormim împreună, bebe şi-a dorit acest lucru, iar eu ca o mamă înţelegătoare ce sunt, doar am încercat să îi îndeplinesc dorinţele. Şi cred că atunci când va fi pregătită va renunţa singură la sân şi la pat, trebuie doar să aştept momentul favorabil.
Copilul nostru ne-a demostrat în nenumărate rânduri, că este unul special, iar eu aleg să cred în acest fel de fi, de a dori al ei, şi o susţin, vreau să-i demonstrez în fiecare zi că poate avea tot ce îşi doreşte şi merită din plin.
Doar ce l-am intarcat pe André, a fost usor din fericire. Mult succes cu alaptarea in continuare.
RăspundețiȘtergerema bucur mult pentru voi,si la noi va veni acest moment si sper sa fie la fel de placut.
RăspundețiȘtergere