CEL MAI MULT MĂ ÎNCÂNTĂ SĂ MERG

         

          Primii paşi nu s-au lasat asa mult de asteptat, 6 octombrie, a mers pur si simplu singurică, nici nu se clatină aşa tare şi e sigură pe ea, deşi mereu trebuie să stai lângă ea, căci nu ştii când se poate dezechilibra, deşi Daria este foarte atentă şi calculată, dacă nu e sigură pe ea, se pune în funduleţ şi merge de-a buşilea, iar dacă nu-i reuşeşte, mai incearcă până îi iese, nu abandonează ideea.

         Afară s-a răcit de tot, a venit toamna...Ieşim o dată pe zi, iar dacă e prea frig sau plouă sau bate vântul stăm în casă, sau mergem doar în faţa blocului pe jos, să luăm puţin aer. În rest facem prostii prin casă. Săptămâna aceasta s-a jucat încontinuu cu bani, zici că făcea a risipă...

                                      Am un an după cum se vede şi mă joc pe unde apuc şi cu ce vreau

Mereu îl aştept pe tata căci  nu e gata

Aici tot pe tata îl aştept

                                                          Ori fac a foame, ori chiar mănânc

                                                                  Şi pijamalele gemene

                                 IAR MASA A DEVENIT O ADEVĂRATĂ PROVOCARE