A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 25 septembrie 2011

SAU...POATE...UNEORI...

      Câteodată stau şi mă gândesc la faptul cât sunt de norocoasă. dacă mă năşteam pe undeva prin munţi, unde nu există decât un drum forestier, 15-20 de case, care sunt întinse pe coline îndepărtate, iar singura îndeletnicire este păscutul oilor...
      Până la urmă nu contează locul unde stai, nu are nici o importanţă cum arăţi, nu contează statutul, principalul este cum te simţi în pielea ta. Astăzi, până şi cea mai simplă fată poate fi oricând prinţesă, principalul este să îţi doreşti cu adevărat.
      Viaţa este cel de preţ dar pe care l-am putea primi. Mă gândesc ce vină au copii pe care îi abandonează mamele în spitale, şi care cresc numai ei ştiu cum, şi care au de suferit pe lângă lipsa părinţilor, şi lipsa dragostei şi atenţiei celor din jur, a societăţii. Sau copiii lăsaţi la orfelinate, ei de ce nu pot avea o viaţă normală, ca toţi copii din lume. Sau cei care au pierdut pe cineva drag, câtă suferinţă şi câtă durere poartă în suflet. Viaţa este aşa cum ne este dată, rostul nostru este să fim  demni de a ne  purta cu mândrie soarta.  
       Principalul este că trăim! Trebuie să ştim să ne pliem şi modelăm după provocările vieţii. Fiecare femeie se simte prinţesă atunci când are tot ce îşi poate dori o femeie, libertate, dragoste, atenţie, frumuseţe, siguranţă. Nu contează că ne-a fost greu sau că uneori ne lasă pur şi simplu puterile, pur şi simplu este important să ne simţim bine noaptea atunci când ne punem capul pe pernă, să simţim atingerea magică a prietenilor pe care i-ai ajutat.
      Îţi dai seamă că aici pe pământ stăm aproximativ 90 de ani, iar restul vieţii o petrecem acolo undeva sus sau jos, depinde unde va trage balanţa cântarului.
      Am întâlnit nişte oameni pe care nu-i voi uita  niciodată. Sunt mai multe categorii de oameni, dar nu ştiu cum se explică faptul că eu i-am întâlnit pe cei care erau după inima mea. Poate că meritam să-i întâlnesc sau poate aşa mi-a fost scris, însă sper că am fost destul de receptivă şi de deschisă la rolul pe care l-au avut ei în trecerea mea prin această viaţa.
     Uneori vezi un chip de om atât de luminat, atât de deschis şi de curat, încât îţi emană o linişte interioară atât de profundă, încât nici nu e nevoie să vorbească cu tine, pur şi simplu te luminează pe interior. Uneori aceste persoane au o voce atât de blândă şi de înţeleaptă, încât doar tonalitatea vocii te face să gândeşti pozitiv.  Uneori doar îi priveşti în ochi, iar tăcerea îţi dă de înţeles care este răspunsul pe care îl căutai. Oamenii sunt făcuţi pentru a trăi, fiecare dintre noi ne alegem soarta, mai bine sau mai rău prin faptele noastre. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...