PRIMII PAŞI

   
         28 de ani...Mă simt împlinită, iubită, fericită. Am un copil frumos şi sănătos, un soţ iubitor, înţelegător şi foarte afectuos şi atent la detalii. Ce-şi mai poate dori o femeie?
          Daria s-a hotărât să facă primii paşi din viaţa ei. Cu frică, dar cu mare grijă merge de la mine la Cristi şi e incântată foc de noua ei ispravă. Ca şi cum ar zbura...independenţa aceasta e un lucru foarte frumos.

           Am reluat şedinţele de kinetoterapie, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate mult, după nici 5 şedinţe, mai are tendiţe de a duce picioruşul într-o parte, dar merge în picioare. Cine ştie cât mă mai plimba de mâină, acuma e conştientă că poate face lucruri măreţe, e un început de încredere interioară, cât şi exterioară.
          A început să-şi formeze un vocabular, pe lângă tata, mama şi tataia, pa şi da, a învăţat să zică bebi, caca şi tâca-tâca, cel mai mult. Dar cel mai des îl strigă pe ta-taaaaaaaaaaa!

      Ce să mai, avem o fetiţă foarte frumoasă şi deşteaptă, o adorăm şi noi şi toată lumea, e un copil iubit!