2023 Loading
Un an plin de evenimente...Așa cum este viața exact, cu bucurii și întâmplări triste.
23.03.2023, A murit mama...În anul în care am născut-o pe Daria, a aflat că are cancer la sân. Totuși 12 ani s-a luptat pentru viață cu succes, însă anul acesta Dumnezeu a hotărât ca ea să nu mai sufere atât pe acest pământ. Pe 27 martie am fost la înmormântare, iar pe 1 mai i-am făcut de 40 de zile. Tata a rămas singur, stă cu sora mea, așa încetișor, cu diabet, cu greutățile bătrâneții.
De 1 iunie eram la București și am visat-o pe mama o clipă înainte să mă trezesc. Frumoasă, tânără, zâmbea, eram într-un tren cu Daria, priveam pe geam, iar mama ne-a salutat de afară de lângă un tufiș galben frumos înflorit.
Am plâns o perioadă când mă gândeam că nu mai este, încă mai plâng când scriu aceste rânduri, Sper ca într-o zi să nu mai plâng. Eu nu am fost niciodată depresivă, însă aceste lacrimi și sentimente sunt copleșitoare. Vrei să se termine, dar ele șiroiesc iar și iar, numai când te gândești la acest eveniment.
Am trecut totuși psihologic mai ușor peste asta, pentru că suntem patru frați, iar împreună parcă doare mai puțin. Poate și pentru că am mai fost mai devreme la două înmormântări de mame: la mama părintelui Cristea la Garoafa și la mama nașei noastre. Iar la Mihaela la înmormântare (7 mai) eram deja resemnată...nu mai aveau de unde să curgă atâtea lacrimi din ochii unui om...surpriză, am plâns și acolo. A fost cea mai tristă înmormântare la care am participat până acum...înmormântările sunt triste în general, însă aici numai dacă întâlneai ochii unuia dintre cei 4 copilași sau ai soțului sau a oricui...te întristai iar și iar și lacrimi izvorau iar și iar.
19-23.04.2023, mun. Deva, jud. Hunedoara. Daria s-a calificat la etapa națională la Olimpiada de Religie. Am fost împreună la Deva, pentru că am avut și eu o elevă calificată la clasa a V-a. Este a treia oară în care am avut elev calificat la etapa națională, dar prima oară în care am însoțit lotul de elevi la etapa națională. A fost o experiență plăcută și plină de emoție, mai ales că propriul meu copil a fost și el participant. Am întâlnit oameni bun, condiții ca acasă sau ca în locuri în care aleg eu să merg în vacanță. De parcă le spusese tuturor oamenilor cineva să vorbească frumos cu noi și să fie buni. Nu a luat nici un premiu aici, însă va rămâne o amintire pentru toată viață, mai ales că materia pentru clasa a VI-a, este esențială pentru tot restul vieții.
Anul trecut mă uitam de pe geam spre catedrală cum ieșeam copiii de la premiere...eu nu am avut decât o Mențiune (premiază doar premiile I,II și III), și în gândul meu, mi-am zis că la anul iau tot. Am cam exagerat un pic: Premiul I, Mențiuni (două) la clasa a V, Premiul I la clasa a VI (adică Daria), pot spune că tot eu îmi asum meritele, am învățat ca pentru admitere la facultate, Premiul III și Mențiuni (două) la clasa a VII-a. La anul sper să mă mențin pe poziție, schimb un pic registru. Am depus un dosar de detașare în oraș pentru Liceu. Acolo unde în 2017 am avut primul elev calificat la Națională la Olimpiada de religie și Liceu în care a predat colega noastră Pantilimon Mihaela, care din păcate anul acesta a plecat în rai, la nici 44 de ani și a lăsat în urmă 4 copilași și un soț îndurerat.
10-17.07.2023 Am plecat în Turcia, Antalya, Side pentru prima dată la Marea Mediterană și zbor cu avionul. Anul acesta facem 15 ani de căsătorie, am zis să sărbătorim puțin mai diferit, am cam depășit bugetul cu mult, dar a meritat. În tinerețe am avut ocazii, dar nu ne-am permis financiar.
Zborul cu avionul a fost o provocare, eu cu Daria eram cu gura căscată și ochii pe geam, iar Cristi se ținea și cu dinții de scaun. A fost o senzație la decolare și la aterizare, în rest chiar nu am avut nici un sentiment, eu am făcut poze, mă orientam pe hartă pe unde suntem.
În Antalya am fost transferați cu un microbuz la hotelul nostru, transferul a durat aproximativ o oră. Resortul a fost unul destul de mare, ne-am plimbat în fiecare seară și de fiecare dată am mers în altă direcție. Noi am fost cazați la cel de-al treilea hotel al resortului și aveam acces în celelalte două. Cazarea faină cum zice ardeleanul, am primit o cameră superioară, noi aveam standard, era politica hotelului să te cazeze cu o treaptă mai sus decât aveai rezervarea, pentru că își permitea și apoi rămâneai în gândul lor și mai veneai și altă dată.
Marea Mediterană m-a fermecat. Așa am ales hotelul, stațiunea, plajă cu nisip fin, intrare lină în apă și voie bună. În Turcia, în regiunea Antalya, clipa este subtropicală, de la cald la mori de cald. Zero șanse de ploaie, temperaturi de până la 45 de grade, iar de la ora 11.00 și până la ora 16.00, stăteai în interior, făceam baie, luam prânzul, și ne făceam somnul de frumusețe. Am încercat să stau la plajă măcar, mi se înroșea pielea, cu tot cu cremă protectoare 50, iar după o baie dispărea arsura, deci am stat liniștiți în casă la prânz. Soarele răsare de prin munți, la mare este doar apusul și ală într-un colț. Apa caldă, curată, limpede, destul loc pentru toți: străini, germani, turci, ruși, moldoveni, români se vorbea în jur în toate limbile pământului.
Mâncarea este un subiect sensibil. Nu am murit de foame, dar anul trecut în Bulgaria am mâncat de am rupt, anul acesta așa și așa. Zilnic baclava, pepene, cireșe, înghețată, două zile au avut și porumb. În mâncarea pun un condiment, eu nu mă dau în vânt după ele, aveau o problemă cu ouăle, nu prea știu să le gătească, dar am mâncat zilnic altceva, dar nu a fost ceva să mă dea pe spate. Copilul a avut ce mânca: cartofi pai, pizza, paste, carne, ciorbă, etc.
În ziua a treia am mers într-o excursie extra în Antalya: am vizitat magazin de aur, magazin de haine de piele, acvariu, centru vechi, bazar și datorită căldurii insuportabile, ni se încingeau picioarele în sandale la propriu, am plecat spre casă, am prin s și masa de prânz întârziată și am fost și la plajă seara.
Zilele au trecut repede, iar ca orice lucru frumos, a trecut ca gândul. Cristi a răcit, l-a terminat căldura de cap, el a petrecut mai mult prin interior și prin grădină, noi ne-am făcut de cap doar prin apă, nu am stat adunate 3 ore pe șezlong și totuși bronzul ne-a prins peste tot.
A fost a experiență plăcută și sperăm să o repetăm cât mai curând și în alte direcții.
31.08.2023 Copila a împlinit 13 ani...
Anul acesta școlar predau în oraș la Liceu...sper să rămân permanent aici.🙏🙏🙏
16.09.2023 Am fost nași pentru un cuplu de tineri. Să fie într-un ceas bun!
Dăriuca a fost foarte bolnavă în toamna aceasta, iar ea a avut ,,n,, răceli de-a lungul anilor. Trecea dintr-o răceală în alta, parcă nu se mai termina șirul... Am cunoscut un medic ORl la Bacău, care cu ajutorul lui Dumnezeu ne ajută să o scoatem la capăt, își depășește cu mult aria lui, și pe gastro și pe alergologie, imunologie...sperăm să fie mai bine în anul care vine!
