A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Odă regilor junglei

         Nici nu ştiu despre ce sa scriu prima dată, am atâtea gânduri, sentimente care mă năpădesc. Luni e ziua mea. Ştiu, un  moment plin de bucurie. Numai că, după doar cinci zile de grădiniţă, copila a răcit, dar aşa zdravăn, de-i curge nasul gârlă şi tusea e la ea acasă. Îmi pare rău doar de timpul frumos de afară. În rest, dacă era vineri noapte o şedinţă cu părinţii la grădiniţă, ieşeau scântei, la câte aveam de spus, dar le păstrez pentru o dată viitoare. 
           Pentru unii părinţi grădiniţa este consederată un loc bun, unde îşi pot abandona copiii patru ore pe zi, mort sau copt, acolo nu îi refuză nimeni, defapt nu are nimeni tupeu să le zică ceva, căci oricum nu se observă sau nu stă nimeni să le urmărească copilul să vadă dacă tuşeşte, îi curge nasul, etc. 
- E răcit un pic.
- Îi curge puţin nasul.
           În viroze nu există puţin, poate doar simptome uşoare, dar de contagios este de la primul semn de răceală, fie că îşi şterge nasul cu mâna apoi pune mâna peste tot, inclusiv îşi dau mâna unul altuia sau fac schimb de jucării, fie tuşeşte fără să pună mâna la gură şi restul se ştie. Şi poate viroza uşoară a copilului dvs. ia o altă formă, atunci când întâlneşte organismul copilului meu, şi dvs. v-aţi adus copilul cu o viroză de fix 3 zile la grădiniţă, şi al meu stă trei săptămâni cu sirop antibiotic dacă are noroc, dacă nu injectabil. Deh! desigur nu vă interesează, că doar e al meu copil, nu al dvs., deci eu sunt aia care greşesc, că accept să îmi duc copilul să socializeze într-un grup de oameni care nu ştiu să-i respecte pe membrii grupului lor. Îi doare drept în cot, le este silă unor bunici să-i ţină acasă 3 zile, şi îi plasează la grădiniţă, că aceşti copii care frecventează  grădiniţa cu program normal, au cu cine sta acasă. 
           Mi-e îmi lipseşte tupeul, dar dacă prinde soţul vreo şedinţă la grădiniţă, o să mă fac că nu-l cunosc, ce-o să fie la gura lui, pentru aceste tipologii de părinţi. Îmi rămâne să mă postez la opt în faţa uşii şi să prestez servicii medicale, cine are gâtul roşu, tuşeşte sau îi curge nasul, stânga-n prejur şi fiecare acasă de unde a venit. Dar dacă nu există stimă şi respect, degeaba îmi bat limba aici sau acolo. Există un soi de oameni care au alte concepte de viaţă, gândesc cu bocancii, imunizare, călire, bla-bla-bla, legea junglei, doar ce-i mai puternici rezistă, iar copila noastră nu rezistă nicicum, iar corpul ei nu ştiu cât o să mai facă faţă la atâtea medicamente şi trăsnăi. O ţin acasă cum ar trebui să facă toată lumea atunci când un copil este contagios, indiferent de cauză, evităm locuri aglomerate sau cele pe care le frecventăm atunci când suntem bine, evităm prietenii, ne plimbăm mult în locuri retrase şi aşteptăm cu dor şi drag întâlnirea cu copiii virusaţi, ai căror părinţi se cred regii junglei, căci au nişte copii puternici şi sănătoşi, în speranţa că întâlnirea nu va fi fatală.
       Am adunat toate siropurile de prin casă, le-am administrat  pe rând, am făcut şi aerosoli, însă nasul curge în treaba lui, zici că nu are saţ. Autodiagnostic: Rinofaringită şi o tuse productivă joasă, din piept, ce mă duce cu gândul la bronşită. Cel puţin gâtul e curat ca lacrima şi fără febră.
          Îmi pare rău de banii irosiţi aiurea pe medicamente, i-aş fi putut cumpăra zeci de jucării scumpe, la care tânjeşte, dar nu îmi permit să i le iau, de sănătatea subredă a copilului, care slăbeşte şi mai mult după atâtea şiruri de tratamente şi de timpul pierdut de la grădiniţă, noroc că lucrăm în  paralel  noi acasă. 
            Nu ştiu cum dar toate simptomele apar exact în weekend, atunci când medicul de familie e liber. Abia luni mergem la control şi sper ca până atunci să fim mai bine. Dintre toate astea cel mai mult mi-e frică de pneumonie, căci este o boală grea şi nici de otită nu mi-e ruşine, căci dacă  face otite repetate, trebuie să o operăm neapărat de polipi. 
         

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Ultimul an de grădiniţă


        Mai sunt două zile până începe grădiniţa. Toamna şi-a intrat în drepturi. De două zile plouă torenţial şi afară nu sunt decât 15 C. Începutul acestui an ne găseşte relaxaţi, fără emoţii, fără prea multe bătăi de cap. Doar vise, speranţe şi gânduri măreţe. Puţin nostalgici, deh! ultimul an de grădiniţă, de copilărie autentică, de viaţă fără griji, fără teme şi multă joacă. De anul viitor va păşi şi ea încet-încet în lumea oamenilor mari, cu responsabilităţi, cu griji, cu probleme matematice, logice sau sociale. 
           Ne dorim să frecventăm cercul de dans, de pictură,  lucru manual, etc. lista rămâne deschisă. Ne-am propus să învăţăm literele mari, mic, de tipar, de mână şi să citim şi poate să şi scrie, de ce nu. Pentru că îşi doreşte, poate şi desigur trebuie. Mai toţi copiii care au plecat în toamna aceasta la grupa zero ştiu toate aceste lucururi, habar nu am ce mai învaţă în clasa întâi, cum era pe vremea noastră, cert este că îmi doresc să ştie toate aceste lucruri, dar să aibă plăcerea să le înveţe de bunăvoie, nu din obligaţie, prin joacă. Ea are impresia că timpul pentrecut împreună este un joc continuu, însă fără să ştie învaţă lucruri de copii mari şi isteţi. Nu mi-aş dori să înveţe ceva mecanic, gen: alfabet cap coadă, numărat până la 100, îi este de ajuns să le cunoască separat felul şi numele. 
        Ploaia îşi are rostul ei în viaţa nostră. Pentru că toată vara am ieşit în parc la copii, la joacă, nu prea am mai facut activităţi, decât ocazional, aşa că în prima zi de ploaie rece de toamnă, m-a lovit inspiraţia, împinsă de necesitatea de a învăţa alfabetul, dar fără metode clasice. I-am creat cartonaşe cu litere de mână, de tipar, mici, mari şi din ce am găsit în cutia ei de cărţi, caiete, etc. Ideile vin în timp şi curg gârlă, deci exact  combinaţia: ce facem în casă atunci când afară plouă. Ştiu că există cartonaşe din astea la librărie, dar ale noastre au fost create prin joacă, am reciclat şi sunt autentice. Vreau să le citim în fiecare zi şi astfel va învăţa uşor şi eficent alfabetul, nu durează decât 5 minute exerciţiul. Cu timpul, după ce găsesc abţibilduri pentru toate literele aş vrea să le laminez, pentru a le putea manevra fără grijă şi pentru o conservare eficientă. 



     

marți, 1 septembrie 2015

Cinci ani de fericire

         



       Au trecut cinci ani de când fericirea noastră are chipul tău! Au trecut repede, însă frumoşi, fiecare cu sclipirea lui. Dacă anul trecut o duceam pentru prima dată la grădiniţă (la 4 ani), anul acesta este ultimul an de grădiniţă, căci la 6 ani va merge la şcoală, la grupa zero. Până de curând mă enerva culoarea roz, tot ce ţine de fetiţe are o nuanţă sau o idee de roz.Am încercat să o evit pe cât posibil, prea mult roz sctrică. Însă anul acesta am realizat că poate fi ultimul an în care o pot îmbrăca în roz sau orice altă culoare fistichie, căci vom aborda culori mai sumbre, mai putin vesele şi de care probabil ne vom plictisi de-a lungul anilor. Deci anul acesta va fi unul  colorat, cât mai "curcubeic".
     De ziua ei am stat în casă. Pentru că sâmbătă noaptea a avut febră, duminică diaree şi de ziua ei era spre vindecare, la dietă şi în casă, să avem aproape wc-ul. Nu ştiu cum, nu ştiu de la ce, şi nu ştiu dacă este o reacţie adversă (a facut după şase zile şi urticare) a vaccinului ROR, pe care l-am făcut acum vreo zece zile. Cert este că diareea s-a lăsat greu dusă. Încă mai are episoade destul de dese, însă ceva mai tari. Ea a fost veselă, nu a vomat şi a mâncat cât de cât, ori nu avea ea poftă, ori nu avea voie. Însă tort de ziua ei a gustat. 
       Afară a revenit canicula, cald rău, îţi vine să leşini în stradă. Am amânat mersul la mare pentru anul viitor, căci meteorologii nu prevesteau vreme atât de bună. Ieşirile în parc au devenit tradiţie, cercul de prieteni de joacă s-a lărgit, colegi de grădiniţă, colegi de parc, colegi ocazionali. Anul acesta i-am cumpărat şi a primit multe păpuşi (peste 20 în total). Probabil din instinct, va creşte şi va avea alte aspiraţii, ecuaţii în care nu mai  intră roz sau păpuşele. 
         De ziua ei a fost veselă, bucuroasă şi binedispusă, în ciuda faptului că era puţin bolnăvioară. 
       
          
video












prietenie
prietenie

prietenie si multă joacă

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...