S-a scurs jumătate din vacanţa de vară, nici prea repede, dar nici prea uşor. Luni aflu nota de la titularizare, marţi mergem în concediu la Băile Govora , iar copilul e răcit, săptămâna trecută am şi văruit prin casă, deci să vină vacanţa adevărată. Evenimentele curg unul peste altul, din abundenţă, nu avem timp de plictiseală.
Pentru prima titularizarea din viaţa mea, a decurs ca un examen clasic, Înveţi una şi îţi pică cealaltă. Nu pot spune că a fost greu, căci a fost Eminescu şi romantismul creaţiei sale. Eu îl ador pe Eminescu, însă singura mea scuză este că am recitit doar proza, fiind perfect convinsă că eseul va fi pe această temă. Nici măcar nu am răsfoit genul liric, nici dramatic, în consecinţă, am scris din amintiri din anii de studenţie, mai mult am fabulat, fără citate, versuri sau elemente de teorie literară. Nota va fi după merit, nu am aşteptari mari. De ce nu am plecat? Am scris 8 pagini totuşi, cu litere mari ce-i drept, însă pentru primul examen, am zis să mă prezint şi să-i fac faţă timpului şi dacă tot am stat, am zis să şi scriu.Văd eu mâine cât de rea sau bună a fost alegerea mea.
Marţi seara a căzut tavanul din sufragerie. Avea o fisură mică şi am vrut să o reparăm şi s-a întâmplat inevitabilul, ne-am pus un tavan fals, ca să nu mai stăm vreo două săptămâni cu haunele în saci şi casa vraişte. Miercuri aveam examenul vieţii. După el am mucit prin casă, deci era inevitabil să stau la exament, dacă voiam să mai i-au o pauză de la muncă. Şi aşa am făcut reparaţii generale în sufragerie: tavan fals, văruit, aranjat, spalat şi toate cele.
Luni noaptea a început a tuşi copilul. Marţi noaptea episodul de tuse seacă de la miezul nopţii se repetă. Miercuri examen, noaptea tuse şi dimineaţa. Joi o ducem la doctor, pentru că am constatat că are gâtul roşu. Dna dr. ne dă vestea că are amigdalită.Oare cât timp a recut de la ultima răceală? Nu mai contează...Nu începusem nici reparaţiile şi nici nu mâncase îngheţată. Luni dimineaţa am mers într-un parc răcoros, căci era caniculă, s-a jucat cu o fetiţă, care a strănutat peste faţa ei. Seara a plouat, deci nu am ieşit. În concluzie, am ajuns să analizăm orice pas orice mişcare, ca să găsim motivul, însă în zadar.
După trei zile de tratament uşor (naturist): sirop, spray de gat, pastile de supt, tusea de la miezul nopţii nu a dispărut. Nu s-a schimbat nimic, dar nici nu s-a complicat, căci avem antibioticul cumpărat. Oricum concediul în sine este un tratament profilactic pentru ea, deci nu îmi fac griji în plus. Dacă mergeam la mare, eram stresată mai mult.
Mă stresează alte gânduri, răcelile la cât de dese au fost anul acesta, au început să mă lase rece, nu mă mai pot surprinde cu nimic. Mâ gândesc ce durere de cap mă va lua mâine când voi vedea nota de 3 sau 4, deşi puteam să aleg să stau acasă liniştită, mâ gândesc cum va rezista o zi întreagă pe tren până în staţiune şi tot aşa. Mă mai stresează faptul că atunci când am planificat concediul nu am luat în calcul şi data de repartizare a posturilor, dacă prin absurd aş luat peste 7. Eh! Mii de gânduri şi gânduleţe...
Îmi doresc să plec în vacanţă şi să uit de toate, ca pe mai târziu să am puterea să trec peste toate grijile cotidiene.
