Despre răceală cu dragoste

        Atunci când un lucru se perindă tot mai des în viaţa ta, fie bun sau mai puţin bun, înveţi să conveţuieşti cu el, să-i cauţi partea frumoasă, indiferent cât de hidos poate fi pe toate părţile. E viaţa ta, a copilul tău, a familiei tale, încerci să-l depăşeşti, chiar dacă uneori nu-i mai înţeleg rostul.

       Anul acesta a mers exact 4 zile la grădiniţă, răcită de două ori până acum, adică o răceală pe lună. Dacă în ianuarie a fost una uşoară, doar nişte mucozităţi, care au durat două săptămâni, în februarie s-a complicat treaba, dintr-o banală faringoamigdalită a dat-o în diverse: amigdalită, rinofaringită acută, bronşiolită şi gastroenterită. A mai fost răcită, dar parcă niciodată atât de rău. Şi anul trecut tot în februarie a avut tuse măgărească, de a tuşit într-o săptămână, cât pentru o viaţă întreagă. Când am fost la consultaţie la dna dr. era binişor, aşa sunt toate începuturile, ne-a prescris un tratament uşor şi am plecat încrezătoare acasă, aveam în faţă o săptămână plină. Luni seara am dus-o la dans, căci nu concepea să lipsească, şi era în mare parte bine:

1. Ospen sirop la 12 ore- 10 ml- 5-7 zile

2. biosept 1,5 lgţ la 12 ore 10-14 zile

3. nurofen 7 ml la 8 ore

4. linex

       Marţi febra persita, iar noaptea a dormit foarte rău şi foarte greu. Mucozităţile erau prea multe pentru un nas de om, chiar dacă nasul în curgea şi aveam posibilitatea să-l golim, nu se terminau niciodată. Amigdalitele au început să se umfle de îşi dădeau coate cu omuşorul. A început a tuşi sec de parcă i se rupea gâtul în două. Miercuri aveam bilete la "Gaşca Zurli", iar la Daria în ziua cu spectacolul s-au aliniat toate planete contra. A început de dimineaţă: mă doare burta, 3 scaune diarice într-o oră, mă doare capul, şi a vomă, febra la ea acasă. Ne îmbrăcam din timp pentru spectacol, ea nu concepea să nu meargă, noi nu ştiam cum să facem prima dată, să merge la spital sau la bal. A vomitat numai flegmă, am îmbrăcat-o, ne-am pus în poşetă şi haine de schimb şi biletul şi injecţii. I-am promis că ne ducem doar să-i vadă, stăm 5 minute şi plecăm la spital. Am intrat în toată forfota de la spectacol, a început şi nu am mai plecat, am stat până la capăt. A mai tuşit puţin, i-am suflat nasul o singură dată şi chiar s-a simţit mai bine după ce a vomitat. A fost un spectacol pe cinste. Nu am mai văzut atâţia copii la un loc de mult timp şi nici nu mai credeam că ajungem la spectacol cu toate simptomele Dariei, dar nici de spital nu-mi ardea, căci în această perioadă este arhiplin.  Când ne-am întors acasă, ne-am schimbat, bluziţa mea miroase frumos a parfum scump de firmă, însă pe mâini m-am spălat, dar în grabă, nu atât de bine, căci miroseau puternic a vomă, deh! aromă naturală de mamă...
      Aşteptam ziua de mâine,să o vadă dna dr. şi să schimbăm tratamentul căci era evident că actualul nu făcea faţă. Am mai rezistat încă o zi acasă, iar diaree, iar vomă, vineri ne-am dus la dr. Am trecut direct pe injecţii, ea era mai bine şi totuşi nu. A slabit 2 kg şi refuză să mănânce, nu are poftă şi nu poate să mănânce, pe lângă toate simptomele de răceală. Ea care ar fi mâncat şi un porc, a mâncat cu greu 5 cartofi prăjiţi, o fâşie de pizza şi o clătită, toată ziua,  i-am dat ce îi place mai mult numai să mănânce ceva. 

  

1. biosept 1.5 lgţ la 12 ore

2. salbutamol 1/4  seara şi dimineaţa 

3. ketotifen 1/4 seara şi dimineaţa -7 zile

4. Cefort şi Hidrocortizon  injectabil -3 zile

5. Aersoli pentru fluidificarea secreţiilor nazale: 1 ml Acc, 1ml flixotide, 2-3 ml ser- de 2 ori pe zi

       În rest, are chef de joacă, de prostioare, dar nu poate mânca, apoi dacă îţi spune că o doare capul sau burta te apucă toate gândurile. Febră nu mai face, mucozităţile mai curg doar după aerosoli, în rest colcăie în partea inferiară a nasului. Un siptom normal, în ideea în care la fibroscopie s-au depistat polipi de gradul 3, în ideea în care dintrun cerc, mai are o semilună pe unde mai poate respira. Dr. ne-a recomandat operaţie, pentru o respiraţie de calitate, care în timp poate da în diverse afceţiuni şi complicaţii şi poate toşi răceli tot mai rare.

     Aşteptăm ziua de luni, când terminăm tratamentul, sper din tot sufletul să înceapă să mănânce, diareea a dispărul, febra a dispărut, tusea la orice respiraţie e mai uşoară şi tot mai rară. Nu a mai făcut o baie calumea de mult, are toate aromele pe ea, deşi am încercat să o curăţăm cât mai bine. Nu aveam cum să-i facem baie la păr, care miroase profund a vomă, dar arată bine, părul ondulat arată minunat în orice moment al zilei. 

  

Calitatea timpului

      

şi îngerii visează

        Vremea trece, vremea vine, timpul este mereu cel care ne pune pe gânduri: ori prea rece, ori prea scurt, niciodatî îndeajuns. Ne-am dori să se dilate o ora în plus, un an mai mult, o clipa în plus faţă de ce-am trăit şi ce-am avut. Timpul trebuie să se scurgă, mai greu, mai repede, depinde de noi, însă evident că lucrurile noi fac ca timpul nostru să fie îndeajuns de mult, iar amintirile despre timpurile trecute, ne aduc aminte, cât de preţios este timpul pentru noi muritorii.

      S-au scurs 4 ani, 5 luni si  14 zile de când timpul nostru se ditală şi pot încăpea într-un timp atât de limitat, atâtea trăiri şi simţiri. A crescut atât de mult şi repede, de o privesc uneori şi nu-mi vine să cred că este fetiţa mea, că a crescut lângă mine. Mă priveşte încă dumnezeeşte, iar eu încă nu mi-am şlefuit caracterul de părinte, inocenţa ei îmi dă încă multe lecţii de viaţă..

        Iarna e pe ducă, răcelile la fel de dese, timpul însă a început a fi de calitate: pentru noi, pentru ea, pentru mine, pentru toţi. Mâine face o fibroscopie nazală pentru a-i uşura viaţa, sănătatea, respiraţia. În funcţie de ce ne va arăta imaginea, vom alege un tratament pentru o respiraţie de calitate, uşoară şi poate câteva răceli în minus. Luni, tati are un examen al vieţii să-i zicem aşa, cu sorţ sau fără, noi apreciem fiecare moment, loc, persoană întâlnit în viaţa noastră ca pe o lecţie de viaţă, fără de care timpul ar trece neobservat şi neinteresant. Miercuri i se va implini un vis de-al ei, Gaşca Zurli are spectacol în oraşul nostru, acel orăşel provincial în care nu se întâmplă nimic extraordinar, doar lucruri banal de simple sau nu. Duminică are primul concurs de dans. 

        O săptămână plină de evenimente, visuri mai mici, mai mari, însă cu aceeaşi intensitate şi dorinţă arzătoare de a se implini. În scurt timp vom analiza timpul nostru din altă perspectivă, mai bun decât la alţii sau poate pur şi simplu timpul nostru nu are grad de comparaţie, este unicat, personal şi fără limite, căci timpul însuşi înseamnă viaţă, iar viaţa este o comoară fără preţ.