Toamna este anotimpul meu preferat,. Poate pentru că sunt născută toamna sau poate că toamna este începutul anului şcolar şi marchează începutul unei noi etape din viaţă, însă ador zilele ploiase, nucile, strugurii, pere, gutui, prune, frunzele ruginii şi multicolore, etc.
Copila a început grădiniţa de două săptămâni. Nu există nimic care mă poate uimi, este exact cum mi-am imaginat, şi magic şi tragic, trei zile la grădiniţă, două acasă, plus două libere, adică wekeend. Mucozităţile nu au putut să ne ia prin surprindere, dimineţi prea răcoroase pentru data din calendar şi 20 de respiraţii atât de diferite, cărora nici cel mai puternic medicament nu le-ar putea ţine piept, care tuşeşte, care strănută, care are nasul înfundat. Iar de aici până la o răceala veşnică şi infinită nu este decât un pas. Cel puţin experienţele anterioare ne-au învăţat o lecţie valoroasă, mucozităţile pot fi tratate în sânul familiei: cu ceai de cimbrişor pentru efect bronhodilatator, ceai de coji de ceapă pentru tuse şi curăţarea nasucului cu apă cu sare sau ceai de cimbrişor până la vindecare. Dacă nu apar complicaţii ca: febră, stare alterată a copilului sau nu se vede o înbunătăţire a stării de sănătate, trebuie să apelezi la medic.
Săptămâna trecută am avut episod de congestie nazală, apoi strănut şi muci până în barbă şi apoi tuse, în două zile cu ceai şi multă răbdare, au cedat. Săptămâna aceasta doar muci, verzi, fără alte simptome, câte un strănut rătăcit, ceai de cimbrişor şi curăţat năsucul des şi poate nu apucăm şi cu tuse, însă suntem pregătiţi de orice.
Cum apare s-au cum se ia răceala nu sunt prea sigură, am stat două zile cu ei acolo şi pot spune că nu vin răciţi cobză sau cu mucii în dotare, totul este relativ, poate fi din aer, poate fi de oriunde, cert este că anul acesta este exact cum mi-am închipuit, un an mucios. Însă nici nu îi vede nimeni dimineaţa, un cadru medical, cum se face în alte locuri sau cum ar fi trebuit să fie, răbdarea mea se va întinde până la episoade repetate de roşu în gât sau mama răcelii pneumonia. Alţi părinţi sunt mai nocoroşi, noi avem un copil mucios, una două congestie nazală şi muci cât cuprinde. Mă bucur doar că apucă totuşi să frecventeze cât de cât şi că este doar o banală răceală, sper ca această bucurie să fie de lungă durată.
Cum sunt copiii din grupa mijlocie?! Minunţi, de aceeaşi vârstă, însă atât de diferiţi, diferenţe temperamentale, fizice şi culturale, etc. Am fost dna educatoare pentru două zile, s-au prezentat jumătate din ei, din diverse motive, răceli, prea temperamentali, etc. Nouă copii înseamnă mult pentru mine, pentru că acasă am doar unul şi uneori o iau razna, dar nouă copii de aceeaşi vârstă... A fost o experinţă nouă pentru mine, o lecţie de viaţă, valoroasă cât ani buni de studiu sau cărţi şi studii răsfoite.
Când au luat gustarea, am stat într-un colţ şi i-am admirat pe fiecare în parte, aceeaşi vârstă şi totuşi atât de diferiţi. Ei se acomodează uşor cu cei care împărtăşesc aceleaşi convingeri. Nu se eschivează să întrebe sau să facă orice le trece prin cap, fără prejudecăţi sau ironii.
Poate l-a început am fost tranşantă cu dna educatoare în gândul meu, în capul meu, însă după doar două zile cât am petrecut cu ei, am înţeles-o, i-am admirat discret în mintea mea alegerile şi convingerile, eu sunt doar o mămică la început de drum, ea o dna educatoare cu experienţă de viaţă.
Copiii se joacă până la epuizare, noi îi dăm tricou pe ea, căci transpiră excesiv, ori aleargă, ori 20 de respiraţii într-o singură încăpere, te fac să transpiri până la piele. Se joacă individual, câte doi, ori în grup, cântă, spun poezii, desenează, etc. În comparaţie cu elevii, ei sunt speciali, totul trebuie să fie în formă de joc,
se plictisesc uşor şi mereu trebuie să ai un plan de rezervă.
Copila noastră în fiecare zi are câte o prietenă, nu şi-a găsit încă echilibrul acolo, însă ea este foarte relaxată, se joacă individual fără probleme, dacă nu are în acel moment o prietenă sau coleg. Este foarte atentă la ce i se spune să facă, îşi cere mereu permisiunea şi dacă plânge sau e supărat cineva, ea mereu sare să îl împace, o înbrăţişare sau o vorbă bună.
Copiii au o stare interioară care te unge pe suflet, te inspiră, te încarcă, simţi că întinereşti şi că fiecare zi este una plină de farmec.
