sâmbătă, 24 august 2013

EVENIMENTUL ANULUI ÎN FAMILIA NOASTRĂ

       Evenimentul anului din familia noastră a decurs cum nu se putea mai bine, chiar dacă la final toată veselia s-a întors pe partea cealaltă, evenimente frumoase sau mai puţin frumoase, toate fac parte din viaţă, le trăieşti ca atare. 
      Când s-a trezit din somnul de prânz era foarte entuziasmată să meargă la nunta ce tocmai se anunţa, dar când am început să ne îmbrăcăm, a şi început a trage de rochie, a refuza total să încalţe pantofii, pe care i-a încălţat toată sătămâna de milioane de ori de dragi ce-i erau. Am luat-o cu promisiuni, cu fotografii, cu dansuri, cu baloane, cu etc...până am ajuns îmbrăcate la patru ace în holul blocului făcând de zor baloane de săpun. Am apucat să-i trec o perie peste-i părul ciufulit de somn şi atât, bentiţa cu floare roşie nu a ajuns să fie purtată de părul cârlionţat, îmi părea bine că a acceptat şi rochiţa.
       I-a plăcut mult totul, căci ştia din timp ce se va întâmpla, a stat la poze, a dansat de bună voie, cu mirii, cu noi, din proprie iniţiativă, până s-a făcut ora de somn. Unui copil nu-i poţi schimba programul sub nici o formă, ţine de el şi cu dinţii, iar când a vrut acasă şi numai cu mămica ei, ne-am retras şi a dormit un somn lung şi odihnitor.
       Pentru anul viitor când va fi nunta mare am speranţe mai mari, dar să ajungem cu bine!

familia noastră











luni, 19 august 2013

O FELIE DE VIAŢĂ

        În această noapte s-a stins o stea... De ceva timp licărea tot mai slab, de mulţi ani îşi pierduse din strălucire, dar a fost luminoasă până la capăt şi exact în noaptea aceasta s-a hotărât să ne vegheze de acolo de sus. Oamenii buni pleacă repede dintre noi...repede înseamnă mult prea devreme indiferent de vârstă.
         Daria m-a întrebat de dimineaţă de ce sunt supărată, i-am spus că sunt doar tristă, însă în capul meu se învârte un gol, cum îi voi explica că atunci când vom merge la ţară, bunicuţa drăguţa nu va mai fi în căsuţa ei verde, că nu a mâncat-o nici lupul şi că nici chiar vânătorul nu mai are ce face.
         Coincidenţă sau decenţa ei a fost să plece dincolo chiar după ce s-a terminat petrecerea de cununie civilă. Oamenii buni rămân până la sfârşit buni, nimic nu le poate ştirbi bunătatea care vine din suflet. 
          Să-i fie ţărâna uşoară! 
        
strabunica Dariei
         

joi, 15 august 2013

CE-AM MAI FĂCUT ÎNTRE TIMP...

           Mâine împlinim cinci anişori de când ne-am jurat să ne drămuim dragostea ce ne leagă  şi  la bine şi la rău. Nu cred că apucăm să sărbătorim, căci în trei zile avem cel mai important moment al anului în familie şi mâine este ziua în care trebuie să facem curăţenie. În principiu, sărbătorim prin muncă...
          Între timp am venit în vacanţă la bunicii de la oraş, am avut şi caniculă, şi ploi şi bate şi vântul. Nu s-a schimbat cu nimic nici oraşul, nici timpul, aceleaşi găuri negre în toi de august, aceeaşi migraţie de populaţie europeană în arhicunoscutul concediu din august. Nu pot să-mi imaginez câte nunţi pot fi într-o vară, dar la rochii, cămăşi şi pantofi era coadă ca la covrigi calzi. Nunta Anei din aceasta duminică, toată săptămâna a fost în capul Dariei azi, adică în fiecare dimineaţă în care se trezea, mă întreba dacă e azi nunta. Şi prin câte locuri am fost s-a ştiut că azi sau duminică, Ana are nuntă. Pantofii albi de lac i-a încălţat de 1001 de ori, nu m-am gândit niciodată că nişte banali pantofi îi pot aduce în suflet atâta bucurie, uneori am impresie că nu mai rezistă până duminică, însă chiar mă bucur că ii mai poartă şi prin casă, ca să aibă piciorul uşor în ziua cu pricina, nici dacă o rugam eu să le mai facă proba, nu cred că îi încerca atât de des. Iar dacă noi defilăm prin casă, ne întreabă repede dacă cumva azi este nunta şi anume acesta este momentul în care trebuie să plecăm într-acolo. În locul ei, nici eu nu aş dormi noaptea de griji, ca nu cumva să ratez momentul...
       În primele zile ne ruga insistent să ne întoarcem la căsuţa noastră, dar după două zile de parc, loc de joacă, prăjituri, plimbări, etc., îşi doreşte mult să mai rămână aici, aşa un timp lung şi fără margini. Leagă repede prietenii şi se bucură până în străfundul inimii că în sfârşit parcul e plin de copii, căci la ţară, în ultima perioadă avem şi noi un parc, chiar dacă are doar nişte leagăne, însă este mereu gol şi mereu mă întreba copiii de ce lipsesc din parc. 
      Am reuşit să-i prepar un suc de cătină cu miere de albine pentru stimularea imunităţii, după ce anul trecut şi în general răcelile au fust lungi şi dese, iar tratamentele de imunizare din comerţ nu prea şi-au făcut treaba. Siropul are un gust dulce-acrişor, foarte plăcut la gust, în sensul că Daria după prima înghiţitură mi-a zmuncit linguriţa din mână ca să devoreze borcanul, ne-am limitat doar la trei linguriţe dimineaţa. Reţeta am făcut-o după indicaţiile  primite de la o tânără bloggeriţă foarte elevată şi pricepută, la ce gusturi are fii-mea îmi trebuia un bucătar priceput.Soţul a  dat boabele de cătină prin blender repede ca să nu oxideze, eu am stors  sucul printr-un tifon, apoi am adăugat mierea de albine în proporţie de 2:1 sau chiar 3:1, adică cât mai multă miere, pentru a căpăta un gust mai pământiu. Din 1,5kg de cătină mi-au ieşit un borcat şi jumătate de 800gr de sirop şi am folosit 1kg de miere. Borcanele le ţin la frigider, nu trebuie lăsate la macerat sau altceva, iar înainte de a gusta din elexir, trebuie scuturate bine, căci mierea se lasă la fund, iar sucul se ridică deasupra. sper să aibă efect licoarea magică. Pentru noi, mai degrabă pentru mine, căci nimeni nu s-a mai încumetat să guste am preparat simplu din jumătate de kg de cătină şi 1kg de miere de albine am pus în două borcane de 800gr. Fructele de cătină trebuie strivite între dinţi, căci toate vitaminele se află de fapt în seminţele fructului, deşi sunt destul de acrişoare, mierea le dă o aromă specială, un gust unic, dulce-acrişor.
       Ne aşteaptă un wekeend incendiar, sper din suflet doar să-i putem ţine piept!

-Doamna preoteasă, de unde aţi cumpărat fetiţa aceasta!? (probabil voia să dăm şi noi fuga până într-acolo să cumpărăm o păpuşă  atât de drăgălasă)

cârlionţi ca nuanţa fânului prospăt cosit

şi zânele se trezesc dis-de-dimineaţă (07.00 PM)

pentru cadouri nu există zile speciale, căci fiecare zi are farmecul ei

-Mami, pot să mă bag în apa aceasta de mare!?

prietenii de-o vară, lungi şi călduroase

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...