A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 31 martie 2013

SIMŢI? MIROASE A PRIMĂVARA!

           A sosit primăvara de două zile cu desăvârşire, însă sper să şi rămână. Zboară albinuţe, mişună insecte, răsar floricele şi cântă păsărele, iar soarele străluceşte cât e ziua de lungă. Geamul dormitorului nostru este scăldat de soare, vara ca vara, tragem o jaluzea şi gata, dar în timpul rece soarele ne mângâie cu razele lui până în mijlocul patului.
           Imaginile de mai jos fac cât 1000 de vorbe şi cât o primăvară autentică.


albinuţe din floare în floare



insecte si iarba rasarind



toporaşi



simţi? miroase a primăvară!


joi, 28 martie 2013

VREMEA POTRIVITĂ

 
Vremea vremuieşte şi omul îmbătrâneşte!


         De două zile ninge, nici prea-prea, însă nici nu ninge, nici nu stă. Cine s-ar fi gândit că iarna aceasta va fi atât de lungă. Nu a mai nins consistent din 12 februarie, prima ninsoare a fost de cum s-a crăpat de decembrie, şi ultima după cum am vazut zilele acestea: 26, 27, 28 martie. După cum bine ştiţi fac multe poze şi răsfoind din curiozitate am dat de pozele din sfârşit de martie anul trecut, care abundau de vreme prietenoasă.
        Este poate singura dată când ninsoarea m-a luat pe nepregătite, căci până şi cizmuliţele de iarnă le-am lăsat la oraş, în ideea că primăvara ne păşeşte pragul cu siguranţă. Acum stăm şi privim pe geam la zăpada de afară, şi nu ne permite nici sănătatea, nici încălţările să ne bucurăm de ea. Oricum la prima rază de soare se duce şi ne mai vedem la anul, însă de trei zile totul în jur este alb. 
       Mie îmi plac toate anotimpurile, căci fiecare are frumuseţea lui aparte, iar eu să fiu echipată corespunzător. În ultima vreme începe să mă înfricoşeze gândul de venire a verii toride, caniculare din ultimii ani. Vara poţi doar să te retragi într-un codru des sau să suporţi toropeala. Pe când iarna mai ei un pulovăr, mai pui un lemn pe foc şi trece timpul pe lângă tine. 
      Nu există vreme rea sau vreme bună, vremea este aşa cum îi este timpul, potrivită.


28 martie 2013

  

luni, 25 martie 2013

JUCĂRII DE VIITOR

    
       
          Mai mulţi cercetătorii au descoperit că, cu cât copiii fac mai multe puzzle-uri, cu atât par să fie mai buni la matematică. Pasiune pentru puzzle-uri dezvolta abilitatea copilului de a rezolva probleme, precum şi gândirea logica. Din punct de vedere fizic, ochiul îşi perfecţionează coordonarea cu mâna, iar creierul îşi dezvoltă abilităţile de gândire spatiala. Dariei îi reuşea pe când era încă un bebeluş  să se joace şi cu o aţă câteva ore, şi acum tragem de  un elastic câteva ore bune, până fac eu febră musculară. Moşteneşte răbdarea de la tatăl ei, şi are atât de multă încât îmi mai dă şi mie uneori sau cel puţin mă îndeamnă să am, căci tare bună mai este:
- Mami de ce eşti supărată pe mine?!, spune ea cu voce întrebătoare şi aproape uimită de reacţia mea, căci nu înţelege cum poate să-mi sară muştarul la toate afirmaţiile şi mai toate vorbele auzite în orice tonalitate.
         Evident că de-a lungul timpului am achizionat diferite tipuri de puzzle, poate şi pentru faptul că atunci când eram noi mici, nu am avut sau ne doream mult, sau poate este doar un motiv în plus pentru dezvoltarea abilităţilor copilei, căci nu am fost nici unul strălucit la matematică.
         Însă  cel mai mult mă bucură faptul că ea îşi doreşte acest lucru, stă minute în şir şi caută rezolvari, ne cere şi ajutorul desigur, dar răbdarea  de care dă dovadă, păleşte în faţa adultului din noi. Oare când am devenit atât de nerăbdătoare, uneori nu am răbdare să aştept nici la semafor. Pe lângă tipurile de puzzle de mai jos, are succes şi cel de ultimă generaţie, touch screen, cu personaje din desene animate, cu alfabet şi multe altele.
       Adevărul este că toată viaţă ne străduim se redevenim copii, iar copiii tind să viseze să devină adulţi, însă ei nu ştiu că noi oamenii mari îi invidiem.






   
    

vineri, 22 martie 2013

DESPRE TIMP, DESPRE NOI, DESPRE RĂCEALĂ...

a muţi ai, buni!!!
        Suntem pe calea cea bună, adică spre vindecare, însă viroza este una infinită. Rinoreea este pe sfârşite şi Daria mai tuşeşte încă destul de puternic din cauză mucozităţilor care şi-au mutat reşedinţa  la uşa din spate, adică în gât. Cel mai simplu a fost să găsim medicul potrivit simptomelor noastre, astfel am ajuns la ORL, căci medicul de familie mi-a recomandat călduros şi cu toată dragostea antibiotic. Şi nu era vorba de nici o complicaţie, doar că nu găsisem reţeta potrivită mucilor noştri, nişte fluimucil pentru reducerea vâscozităţii secreţiilor. Atât de banal...
      Astăzi am revenit "a caha noată", cu căţel şi purcel, cu muci cu tot. Avem norocul că s-a deschis sezonul laptelui de capră şi poate ne mai întremăm un pic, căci simt că mi-am pierdut puţin şi din memorie cu sinuzita mea, nu mai dau randament, uit lucruri sau încurc iţele sau doar ele sunt încurcate din fire.  Din casă am scos-o pe Daria de fix 4 ori timp de 2 săptâmâni, o dată în parc când am prins o zi cu  soare şi de 3 ori la medic+locul de joacă. În rest vânt năprasnic şi vreme închisă spre atmosferă negativă. Am ani întregi în spate de experienţă la făcut bagaje, însă degeaba, căci nu am avut inspiraţia să strecor o căciulă din trei, mi-am zis în gândul meu că în martie cine mai poartă ceva pe cap este dus cu pluta.  Şi a bătut vântul mai rău ca la o furtună pe mare, deşi am evitat să ies des prin oraş fără rost, am simţit cum mi-a străpuns vântul creierul.
         Am trăit şi n-am apucat să văd o răceală ca asta. Acum plouă, după cum s-a şi anunţat tot wekeendul. Cât am aşteptat la medicul de familie şi la ORL mi-am amintit de ce nu vreau să fac doi copii unul după altul. Exact în timpul de faţă cred că sunt virusaţi 99% din populaţie, şi erau părinţi, copii, câte 2, câte 1, mucioşi, terminaţi, speriaţi, obosiţi. Plăcerea Dariei de a merge la doctor s-a făcut observată de toţi doctorii la care am fost, fără mârâieli, fără probleme de orice fel, relaxare şi voie bună. M-am străduit să îi inspir că atunci când  mergem la doctor mergem pentru noi, pentru sănătatea noastră şi doctorul nu este acel bau-bau sau persoana care ne face injecţie în momentul în care facem obrăznicii. Medicul este prietenul nostru, după vorba pediatrei noastre: "Pediatrul este prietenul copilului!"
       Astăzi e ziua lui buni pe care am sărbătorit-o de ieri, căci de dimineaţă  fiecare a luat-o pe drumul său, ea la muncă, noi la munte. A rezistat eroic să nu plângă pe fondul melodiei fredonate de noi atunci când am adus tortul şi chiar se mira şi ea cât a fost de puernică, căci a ţinut şi cu dinţii să nu verse vreo lacrimă, căci mai avea un pic şi răbufnea, dacă era melodia mai lungă un pic. Aici nu plouă torenţial ca la Focşani unde zici că este o gaură neagră pe undeva, însă bate vântul ca în pustie, din ala cu furtună de nisip. Important este că ne simţim bine acolo unde suntem.
       
      

duminică, 17 martie 2013

SERIAL "RĂCEALA", EPISOD "SINUZITA"

       Toate au un început şi serialul în care eu şi fii-mea avem roulurile principale are de astăzi un nou episod, deşi abia mâine regizorul ne va spune exact care este scenariul, eu sunt convinsă de astăzi cum trebuie să intru în rol mâine. Viroza mea s-a copt, adică am sinuzită acută frontală, pentru prima oară în viaţa mea sau cel puţin aşa ţin minte.
       Copila este şi ea într-o stare asemănătoare, sper doar că nu o doare capul cum îmi crapă mie de durere. Suntem încontinuare infundate şi nasul ne este ca un izvor nesecat de mucozităţi clare şi limpezi. Din articolele spicuite de pe net am înţeles că e de bine, în sensul că infecţia este virală, nu bacteriană. Pe o scară de 1 la 10 mă simt de nota 7 şi mai am momente în care nivelul de toleranţă al durerii scade vizibil şi devin irascibilă, vorbele celor din jur îmi răsună ca un ecou dureros în urechi şi refuz să vorbesc, căci orice cuvânt spus îmi provoacă o durere de cap  în plus.
         Parcă azi nu se mai face mâine odată ca să scăpăm de dureri şi nevoi, să simţim o alinare.
      

sâmbătă, 16 martie 2013

SERIAL: "RĂCEALA "

        Încep să intru iar în panică când vine vorba de viroza Dariei, cred că mă vindec de răceală şi eu. Ziua a opta şi răceala continuă: nas înfundat spre foarte înfundat şi rinoree posterioară (scurgerea este mai mult in spatele foselor nazale; secretiile nu sunt suflate pe nas, ci mai degraba inghitite sau expectorate). Pot invoca 1001 de motive pentru care copilul meu este încă răcită, dar cum încă mă simt şi eu la fel ca ea, încerc să-mi înghit cu greu saliva printre gânduri.
       Am trecut pe antibiotic ((augumentin un sfert de pastilă la 12 ore) preventiv ni s-a dat şi pastilute de nistatin pentru a preveni eventualele afte bucale) pentru a ocoli tratamentul injectabil, şi pentru că din lista de antibiotice pentru copii (sirop) cu spectrul larg  5 la număr încercate de noi până în momentul de faţă, mai exact în ultimile şase luni, am avut numai probleme, am hotărât de comun acord cu medicul pediatru că acesta este tratamentul cel mai reuşit. Mă tot repet şi când îmi amintesc mă doare capul că îmi bat gura degeabă, că doar producătorii de medicamente nu citesc bloguri, ei fac experienţe în laborator, însă poate au şi ei copii la rândul lor. Daria este alergică la căpşuni şi la alte două antibiotice care sunt fără aromă a făcut afte bucale, aşa că nu prea avem alternative atunci când virozele se complică.
      Până acum am făcut câte 5 şedinţe de aerosoli:
  •  pentru fluidificarea secreţiilor nazale şi nas înfundat - 1ml ser fiziologic + 1ml ACC + 0,5ml Dexametazonă - de trei ori pe zi; (nu mai folosim dexa pentru următoarele zile)
  • pentru tuse seacă şi în general pentru rinoree posterioară - 2 ml ser fiziologic + 1ml Flixotide- de 2 ori pe zi;
  • curăţarea căilor respiratorii cu aspiratorul nazal la un sfert de oră după şedinţa de aerosoli la final 2 picături de vibrosil picături nazale;
  • apoi seara înainte de somn 3 ml de Aerius şi un supozitor de paracetamol;
  • un imunostimulator  pulbere, a mai luat acest tip în urmă cu un an şi nu a răcit deloc sau a fost doar o coincidenţă, deşi  are abia două luni de când i-am administrat un altul în urma complicaţiilor de la răcele din toamnă;
  • vitamina c pentru stimularea imunităţii şi calciu pentru oase.
       Destule...căci uneori am impresia că tratamentul injectabil mi se pare aparent a fi cea mai simplă metodă. Însă scopul meu este altul, să desfund nasul copilului. Trag linie şi mai calculez până mă conving că salariu minim pe economie este mic copil pe lângă atâtea răceli şi scheme de tratament. Nu răcim în fiecare lună, da şi atunci când o facem, o facem lată.
       Atunci când vine vorba despre copii gândul te duce la bolile copilăriei, însă nu prea mulţi amintesc şi despre episoadele unei boli, care de-a lungul timpului devin seriale.


visez la bine...


    
      

miercuri, 13 martie 2013

DESPRE RĂCEALĂ CU DRAGOSTE

       Cum se face că suntem toţi răciţi?! Simplu, mai întâi tati a luat răceala de la servici, apoi mami de la el şi până să ajungă  şi la  bebe nu a fost decât un pas căci ne leagă un pat conjugal împărţit de toţi trei. Tati are gripă cu toate simptomele aferente: febră 40grade C, frisoane, strănut, rinoree, tuse, dureri în piept, în gât, etc cu tratament antibiotic şi antihismatice şi antiinflamatoare cu tot. Eu nu răcesc des, însă de când cu copila, ultima răceală  am avut-o în toamnă, însă ca aceasta de acum, nu am mai răcit în halul ăsta de vreo 15 ani. Sunt genul de cumpărător în urma căruia farmaciile ar falimenta, căci când nu intru în farmacie este o zi de sărbătoare. Şi evident că în ultima vreme intru pentru a cumpăra numai şi numai pentru copilă sau soţ, şi eu îmi iau doar o cutie de paracetamol(cea mai ieftină de pe piaţă) şi calciu lactic pe care le drămuiesc pentru tot anul. Şi apoi intră îi peisaj vecinul de deasupra, apoi vecina din dreapta(care mă întreabă sigur ăsta e paracetamol, căci are formă alungită, nu rotundă, şi o asigur că este, doar că este forma economică), apoi de prin casă, cumnata, soacra sau soţul şi când mă doare şi pe mine capul o dată pe an, mai apuc să iau şi eu ultima pastilă din blister, ca apoi să mai cumpăr altă cutie, ca să am de împărţit sau  în ultima instanţă să am pentru capul meu, care dă semne o dată la ceva timp că îl am, căci mă doare.
      Răceala mea este neobişnuită, zici că am febra fânului nu o viroză respiratorie, de parcă ar fi înflorit toate florile de toate felurile, în situaţia în care în Europa ninge viscolit în aceste zile, însă nu e vorba de flori în context, mă zgârâie pe gât, de zici că am un smoc de păr, de la care îmi lăcrimează ochii de zici că tai ceapă sau mi s-a stricat sistemul de lăcrimare, că nu-l pot opri cu nimic, apoi de nas înfundat nu mai zic, vorbesc ca dintr-o fântână, şi îmi crapă capul în patru şi evident pentru el am avut la dispoziţie ultima pastilă de paracetamol din cutie, şi am cumpărat alta, ca să am pentru prieteni. Mi-am cumpărat un sirop cu spectru larg din plante de la plafar, cum eu nu cred în medicamente decât atunci când vreau să se facă copilul bine sau simt că mor, aştept vindecarea să mă găsească, căci în toamnă am scăpat tot cu un sirop de plante care mi-a alinat suferinţa îndurată vreo 3 săptămâni.
     Copilul evident că are alt gen de răceală, că na până la ea virusul a suferit o mutaţie, pentru că ea fiind sub bariera de protecţie a tratamentului pentru imunitate, are o răceală mai uşoară. Vorba aia: "babă frumoasă şi copil cuminte, cine a mai pomenit aşa ceva...". Răceala fie ea cum o fi, tot răceală rămâne. Adevărul este că facem aerosoli şi profilactic nişte siropele şi nu am luat încă antibiotic. Copila a avut primele zile rinoree la cote maxime, căci strănuturile se repetau la cinci minute şi mucusul ajungea până-n bărbie şi nas înfundat. Am crezut că în 3-4 zile scapă cu aerosoli, însă nu a fost aşa. Am făcut vizita tradiţională la medicul pediatru, care nu mai munceşte în spital, ci doar la cabinetul particular şi cum ne ştie istoria vieţii şi ne înţelegem de minune, am făcut efortul financiar şi i-am făcut o vizită la domiciliu. Am rămas tot la erosoli şi pentru nas înfundat şi pentru tuse şi dacă nu-i trece în două zile, trecem la injecţii, căci cele două antibiotice care sunt fără aromă de căpşuni şi au un spectru larg i-au provocat afte, aşa că suntem la limita dintre antibiotic injectabil şi o minune.
      De data aceasta sunt puţin mai pasivă, în sensul că chiar dacă de la ultima răceală nu au trecut decât 2,5 luni, nu mai sunt disperată, căci răceala mea îmi dă o stare de somnolenţă, şi pe la ora 20.00 nu mai sunt capabilă să interacţionez cu lumea din jurul meu de zici că sunt sedată, şi în timpul zilei sunt mai letargică decât vie, îmi notez schema de tratament ca să nu omit ceva sau să încurc subtanţele, mă asigur că închid aragazul, căci am impresia că am uitat ceva pe aragaz. Zilele acestea am preparat zeci de litri de ceai, mâncare mai puţin sau spre deloc şi cu cât trece timpul încep iar să disper. Căci dacă nu cred în medicamente, am impresia că nici medicamentele nu-şi fac treaba, cred că de la răceală mi se trage...
     Este prima răceală pe anul acesta. Îmi amintesc nostalgic de răcelile din copilăria mea, erau frumoase. La medic nu am mers decât pentru vărsat de vânt, căci la răceli le ştia mama leacul, fiind a patra la părinţi, erau trecuţi prin ele cu vârf şi îndesat. Mă asculta cu grijă la plămâni cu urechea la spate, ne făcea o frecţie bună, făceam gargară cu apă şi sare dacă ne durea gâtul, ne punea comprese cu cartofi sau făină de mălai dacă aveam roşu în gât, etc. şi am crescut frumos şi sănătos, ce timpuri mai erau odată.
    Ultima răceală gravă am avut-o acum vreo 15 ani, era primăvară şi nepoţica mea avea un an sau doi. Am răcit amândouă şi am rămas cu o tuse seacă de zici că aveam tuse măgărească. Dar nici atunci nu am mers la medic, ne-a tratat mama cu lapte de capră. Era sfârşit de martie şi abia ne fătase căpriţa un ieduţ, sănătate curată ce să mai...
      Aştept timpul să rezolve problemele şi evident schema de tratament, nu am puterea fizică să mă enervez şi de intrat în panică nici nu poate fi vorba, căci atunci când ai copilul răcit existăt trei reguli de bază pe care trebuie să le respecţi:
- nu intra în panică;
- îi cureţi năsucul de mucozităţi;
- îi administrezi antiinflamatoare ca să-i ţii febra sub control.
      

sâmbătă, 9 martie 2013

"OPTURI"

        Astăzi sunt Moşii de iarnă şi după cum am apucat de la cei mai vârstnici pe lângă toate celelalte tradiţii şi obiceiuri care diferă de la o zonă la alta, în Vrancea se prepară mucenici sau sfinţişori după cum li se spune prin alte părţi.
       După o noapte în care Daria dădea pe afară de atâtea mucozităţi, micul dejun tradiţional a fost ca o binecuvântare. Şi pentru că ceaiul cu lămâie şi îndulcit cu miere nu era pe gustul ei parcă cu sfinţişor şi ceaiul era mai bun:
- Mami ce ete atesta? E bun, yami!, şi nu se referea la "opturi", după cum le mai zici ea la mucenici, ci la ceai.

opturi cum îi zice ea


yami




îmi vine să-l mănânc...

vineri, 8 martie 2013

DE ZIUA TA MĂMICO...

Mama
"   Mama ne mângâie,
Soarele luceste.
Soarele e unul,
  Mama una este
."
                                                       de Grigore Vieru

         Astăzi mi-aş fi dorit ca fii-mea să-mi recite aceste versuri şi să sărbătorim aşa cum se cuvine sau mai degrabă să o facem din inerţie („aşa cum am apucat"). Însă modul nostru tradiţional de a sărbători este unic anul acesta şi cât se poate de plin de tandreţe şi dovezi de iubire:
- Mama, tu eti un pic ăcită?!, mă întreabă copila în creierii dimineţii în timp ce eu îi confirm  dând din cap.
- Mama, tu nu poţi vorbeşte, doare gâcu tău?!, mă mai întreabă ea privind direct în ochii mei şi citind răspunsul din schimbul de priviri.
- Mama, şi eu sunt un pic ăcită..., spune ea cu amărăciune şi în ideea de a mă consola măcar un pic.
       În aceste clipe mă simt mai mamă ca oricând, nu de atenţii materiale avem nevoie în aceste clipe, ci de mult ceai de echinaceea, de lămâie cu miere şi multă atenţie şi necontenitele dovezi de dragoste.
       

joi, 7 martie 2013

1001 DE VORBE COPILĂREŞTI

         După ce am întins rufele pe culme şi am admirat peisajul matinal (10.00) al unei primăveri timpurii intru în dormitor şi-i spun încântată soţului:
- Vai ce frumos şi cald este afară, zici că-i vară!
- Mami vreau a piscină!, sare cu gura copila.
- Dulceaţa mea, încă nu a venit vara, este cald, dar nu îndeajuns. Te anunţ eu când vine vara, dar vei simţi şi tu, căci vei purta tricou şi rochiţe, încerc eu să-i explic pe îndelete cum stă treaba cu timpul probabil şi anotimpurile.
- Mami, veau a piscină!, răspunde ea încruntantă şi vizibil încurcată în explicaţiile mele care au înceţoşat-o şi mai mult.

luni, 4 martie 2013

LA TEATRU

          Astăzi am fost la teatru de păpuşi  pentru prima oară pentru Daria. Ştiind că avem o fetiţă foarte emotivă, care a rămas cu o sensibilitate la melodii date la maxim de la zilele ei de naştere, două la număr până acum, am pregătită din timp pentru cele e urmau să fie. Chiar dacă nu i-am cântat decât tradiţionalul "la multi ani" la maxim, când vine vorba de alte melodii intră în panică şi caută o portiţă de scăpare, căci îi este totuşi jenă să ţipe în gura mare să nu mai cânte, aşa cum ne face nouă prin casă.
       După ce a promis că nu va plânge şi nu se va speria de ceea ce urma să vizioneze, am pornit spre şcoală, acolo unde voia să-şi întâlnească şi prietenii. Când am intrat în sala de clasă copiii cântau câteva cântecele până se mai făceau retuşuri şi aranjamente prin spate. Am luat loc pe câte un scăunel lângă mulţimea de copii, şi mai aplaudam din când în când atunci când era cazul. Cu mâna stângă mozolea fermoarul de la geacă şi cu dreapta mai bătea pe genunchi în momentul în care copiii băteau frumos din palme. În rest era toată băgată în scaun şi parcă îi citeam pe chip deja dezamăgirea, căci aşa zisul teatrul nu-i este deloc pe plac. După un sfert de oră în care stătea în scaun în disperare de cauză, în ciuda faptului că eu mai încercam să înviorez atmosfera, ea nu se lăsa inmuiată cu nici un fel de melodie, era imună la versuri sau linie melodică.
       Însă când a început piesa de teatru parcă şi-a mai revenit, era mândră de ea, căci cunoştea povestea, care acum prinsese viaţă. A stat cu sufletul la gură până la capăt şi la final ne-a spus ca de obicei că a fost bine la teatru. Nu a fost cea mai spectaculoasă interpretare, însă pentru locul în care ne aflăm, a fost unul potrivit, nu putem avea pretenţii, căci nu stăm în buricul târgului.
       
ursul păcălit de vulpe




duminică, 3 martie 2013

REÎNNOIRE SUFLETEASCĂ

          De la Crăciun şi până acum în martie nu am  mai fost la biserică, pentru că totuşi avem de mers pe jos un sfert de oră şi nu puteam răzbate, aşa că am făcut o pauză. În acest răstimp m-a întrebat de nenumărate ori când mai mergem la "Doame-Doame" aşa cum îi zice ea. Astăzi era în culmea fericirii  când a auzit că mergem la "Amin", stătea pe hol şi mă aştepta să mergem odată. Am mers de mână în bătaia razelor de soare care ne mângâiau uşor vârfurile nasurilor şi nu numai, am făcut o baie de soare, am mers încet ca să savurăm căldurica cât mai mult timp.
        Zilele acestea soarele răsare dis-de-dimineaţă şi încearcă din răsputeri să inspire căldură şi dacă nu bate vântul, vremea chiar arăta bine pentru acest început precoce de primăvară. A vorbit doar în şoaptă,  a stat în genunchi şi a cerut lumânare când se apropia momentul Sfintei Împărtăşanii, a crescut frumos şi armonios. Flutură mâna în vânt pe lângă ea atunci când toată lumea se închină şi arde de nerăbdare la sfârşit să se miruie, chiar de mai multe ori.
       La sfârşitul slujbei am făcut ce facem de obicei şi ce ştim mai bine: poze. De când s-a născut Daria şi până astăzi cred că am făcut mai multe poze decât în toată viaţa mea. Şi apoi o zi aşa  frumoasă de primăvară nu o puteam lăsa să treacă fără o amintire, căci ele ne hrănesc viitorul şi ne păstrează vii clipele trecutului.


gânditoarea de la Hamangia

aici zicea că este un elefant cu urechi mari




la zid


cred că sunt bine accesorizată pentru o nouă zi de joacă
 
ţinuta perfectă pentru joacă
 


pupici

 

vineri, 1 martie 2013

SIMŢI? A SOSIT PRIMĂVARA!


primăvara la munte

        
         A sosit primăvara...astfel începeau mai toate compunerile  din clasele primare. Ieri s-au înregistrat peste 18C, iar afară mişunau gângănii de toate felurile de zici că le luase primăvara prin suprindere, zburau fără noimă şi fără un scop, în toate direcţiile, până la magazin ne-au bâzâit mai multe albine spre disperarea Dariei, căci are ta-su o vorbă:
- Vine albinuţa dacă faci şi dregi şi...!,
Şi copilului îi roiau toate năzbâtiile prin cap în acel moment şi se dădea când în stânga când în dreapta mea şi mai spunea din când în când :
- Mami, bâz-bâz!!!
       Venirea primăverii a culminat cu alte vorbe însă, după somnul de prânz adică pe la orele 16.00 când încă soarele mângâia geamul dormitorului cu toată puterea, Daria mă roagă să-i caut prin coşul cu jucării lopăţica pentru nisip, căci tare s-ar mai juca puţin în nisip.
      Astăzi nu a vrut să poarte mărţişorul brăţară nici pe cel de anul trecut şi nici pe cea de anul acesta făcută exact pentru mânuţa ei firavă. Şi nu că nu-i plac, ci detestă accesoriile. Însă toată ziua a purtat cu ea un mărţişor primit de la şcoala de ta-su până la dezasamblat şi i-a rămas doar aţa şi ambalajul, însă aţa undeva pe jos şi ambalajul la coş.
      În ultima vreme ne spune cum se simte, când e fericită, atunci când e tristă şi  are nevoie de o îmbrăţişare, nu uită să facă comandă de mâncare delicioasă din timp şi noapte bună vine la pachet cu un pupic. Îmi spune să nu-l cert pe puiu, căci este prietenul meu, cu voce dojenitoare. Şi îşi încalcă promisiunile făcute mai exact că nu va mai deranja pernele din pat şi nu se va mai arunca pe ele ca pe un val spumos de-al mării, însă după nici cinci minute, deja face surf prin pat cu ele. Însă şi promisiuni făcute şi păstrate cu sfinţenie are în palmares, este o fie foarte parolistă. Îi face plăcere să mănânce singurică mâncărică mai solidă sau de bebeluş cum îi zice ea. Mereu ne sare în ajutor din instict şi în fiecare zi o încurajez să facă ce-i place cel mai mult şi ce îşi doreşte.
      O primăvară scăldată de raze de soare şi miros de ghiocei în văzduh!!!




2 ani de diversificare

am muncit cot la cot...


noroc că aveam două...


mărţişor din inimă cu dragoste


miroase a primăvară, simţiţi?!


fără o lalea nu se face primăvară, n-am rezistat, chiar dacă sunt de peste mări şi ţări...





      

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...