ZILE CU SOARE

        

        Iarna la munte s-a dovedit a fi una blândă şi plină de zile cu soare, astăzi spre exemplu au fost +14 C, ne-am îndreptat chipurile în calea razelor şi am mai meşterit un moş de zăpadă. Daria când intră în casă în primul rând îmi spune că i-a plăcut foarte mult afară, eh! cui nu i-ar plăcea?!  Ne lipseşte doar o sanie, lemne am adus, zăpadă este din belşug, dar nu-i timpul pierdut încă. 

        Daria este un copil bun şi pe zi ce trece creşte ca o pâine caldă, este harnică şi frumoasă. Aşa îi repet în fiecare zi, ca nu care cumva să uite sau să se îndoiască. Cuminte nu este, însă la vârsta ei cuminţenia nu este un atu. Când fac patul dimineaţa îmi spune repede:

- Şi eu ajut !, chiar dacă ea aranjează doar pernele mici.

         Când îşi adună jucăriile în sacul pentru jucării îmi cere ea ajutorul:

- Ajută tu!, nu o refuz niciodată, chiar dacă uneori pun mâna doar pe câteva jucării.

         Când împăturesc lucrurile prospăt spălate mai că mi le-ar rupe din mână, să aibă ea mai multe de mototolit, strigă cât o ţine gura:

- A mea!

        Atunci când gătesc şi sunt la bucătărie şi ne despart două uşi şi mai merge şi hota, lasă tot şi strigă sau vine până la mine si-mi spune încă ţipând:

- Fac pipi!, atât am rugat-o când lipsesc de lângă ea, să mă strige când vrea la baie.

        Dar ea mă strigă din orice, ba că vrea să-i schimb canalul, că a început un nou episod, că-mi sună telefonul, iar când nu mă strigă, sunt sigură că face prostioare, ori stă cocoţată pe vreo noptieră, sau a rămas blocată pe sub un scaun, sau orice altceva ce nu are voie să facă şi ea râde pe sub mustăţi când mă vede în faţa ochilor.

       Cel mai mult mă încântă căci a învăţat să aibă bunul simţ, acum când mă gâdilă la subraţ mă întreabă cu ochii aţintiţi bine:

- Pacă? (îţi place), şi dacă îi spun nu se  domoleşte şi nu mai forează cu toată puterea în subraţul meu.

       Îşi cere scuze dacă a făcut ceva nepotrivit sau chiar fără să vrea:

- Îmi pare reu...tuhe(scuze).

        Şi turuie cât e ziua de mare, deşi poceşte cuvintele destul de mult, o înţelegem destul de bine, cineva din afară are nevoie de dicţionar neapărat. Nu mă scoate din:

- Mama mea Maiia!

       Şi îmi tot aminteşte de rudele ei până la gradul I spunându-le pe nume şi subliniază că sunt prietenii ei. În fiecare zi mai scoate câte o perlă neagră, ba îi este foame de  crenvuşti şi carne, sau şi-ar dori să meargă în parc la copii, de ce nu şi la carfur* un pic, însă neapărat să ne întoarcem la casa aceasta, care pentru ea a ajuns să fie casa noastră, deşi uneori îşi mai strigă parcă aevea bunicii, însă ei nu-i răspund, căci sunt la casa lor, însă tind să cred că ea şi-ar dori să existe o casă atât de  încăpătoare încât să aibă loc toţi amicii ei.

    

lemnişoare lucruşoare

harnică ca şi mă-sa

noroc că l-am proptit bine, căci Daria l-a sprijinit cu toată puterea

fac treabă, nu prostii



fata moşului cea bună



"NECTARINA" DRAGA MEA PRIETENĂ



ACUM DOI ANI...

          Astăzi este ziua unei bune prietene...Schimbă prefixul şi m-am gândit mult ce vreau să-i spun atunci când o voi suna la telefon, însă m-am tot gândit şi răzgândit la cum va suna mesajul încât m-am hotărât să-i dedic un întreg articol aici pe blog, căci am multe să-i spun, pentru că prietenii ştiu de ce.

        Ce este prietenia? Dacă  prietenii mei mai vechi, mai noi, mai buni ar citi această postare, unii dintre ei ar râde pe sub mustăţi, căci pe unii dintre ei i-am dezamăgit sau pe alţii i-am dat uitării, şi-mi pare sincer rău, însă anul acesta mi-am propus să reânvii flacăra prietenii, căci cu timpul am simţit că am mare nevoie de  o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă.

       Dar să revenim la gândurile pe care doresc să i le împărtăşesc bunei mele prietene. Cea mai importantă diferenţă dintre o tânără adolescentă şi o femeie matură este relaxarea, prin care înveţi să nu mai depinzi de părerea celor din jurul tău. Acum se încheagă majoritatea relaţiilor şi cunoştinţelor, care trebuie să mustească  de multă afecţiune, de respect şi de fidelitate. Abia de acum eşti femeie, doar trebuie să înveţi asta. Aceasta e vârsta când apare primul rid şi cu toate astea la tine nu este cazul, eşti foarte fragedă şi plină de vitalitate, nici măcar băieţii morgănoşi şi iubirile platonice nu au lăsat urme decât în suflet tău plăpând. 

       În  dragoste pot să-ţi spun că eu personal am avut noroc, ea vine când vrea ea şi ţine de noi să o facem să stea cât vrem noi. Şi atunci când vei continua cu încăpăţânare să tragi şi cu dinţii  de un om pierdut în propria prostie cerşind dragoste, mă simt datoare să-ţi reamintesc că dragostea trebuie să fie un sentiment reciproc, "nu da mărgaritare porcilor". Nimic nu doare mai mult decât lucrul pe care l-ai înţeles prea târziu şi cel mai dureros este să înveţi din propriile greşeli, ideal ar fi să învăţăm din greşelile altora. Dar un şut în fund este un pas înainte şi tot ce nu te doboară, te face mai puternic, lacrima este distilarea sufletului...împacăţi inima şi crede-mă că ce-i al tău e pus de o parte, iar când va sosi clipa aceea, vei înţelege de ce acum nu  a fost să fie, căci viitorul îţi rezervase o altfel de iubire potrivită sufletului tău.
       Astăzi nu aş vrea să te fac să verşi vreo lacrimă, căci este o zi de bucurie, însă mi-aş dori să fie ziua în care vei găsi puterea să mergi mai departe cu speranţe şi vise. Nu-ţi doresc decât să-ţi găseşti liniştea interioară şi echilibrul emoţional, căci restul lucrurilor vin de la sine la timpul lor. Îţi urez tradiţionalul: "LA MULŢI ANI, DRAGA MEA!!!"  şi să ai parte de zile  bune şi frumoase la fel ca tine.
      

IARNĂ, DULCE IARNĂ

"Ninge, ninge peste şosea
Ninge peste căsuţa mea
          Cu săniuţa, vreau să mă duc..."

ador zăpada

              A nins ca în poveşti, deşi s-a anunţat cod galben de vânt şi de ninsori, aici a cernut norii de zăpadă foarte fin şi liniştit. Astăzi, deşi m-am gândit de 1000 de ori dacă e bine să o scot pe Daria sau nu din casă, într-un final am crezut că dacă curg streşinile şi fulguieşte uşor, este vreme perfectă pentru bulgăreală şi sculptat moşi de zăpadă, cine ştie ce ne aşteaptă de mâine încolo, şi aici mă refer strict la vreme. 

              Am muncit cot la cot la moşul de zăpadă iar când îi aminteam că trebuie să intrăm în casă, îmi răspundea pe un ton rugător:

- Un pic mami!  

             Dacă vara nu reuşeam să o desprind de la locul cu nisip, iarna ar sta la zăpadă de dimineaţa până seara, adevărul că şi mie îmi cam place. Prin casă am cam epuizat toate modalităţile de a ne juca, îi mai dosesc jucăriile, ca atunci când le vede să fie mai încântată de ele.
             

un nou loc de joacă: coşul de jucării

 

somn de voie: îşi acoperă capul cu ce găseşte: pernă. batic, etc...

un pirat în miniatură

hai.hui piraţii mei!



hai la bulgăreală!



ce spuneţi arată bine moşul meu de zăpadă?!

CUM ESTE SĂ FII PREOTEASĂ AZI?

         Răsfoind unul din blogurile pe care le citesc cu drag   am hotărât să răspund unor întrebări pe care le puneau doamnele preotese în unul dintre articole aici.

         Am să vă spun o întâmplare cu tâlc la început pentru a intra mai uşor  în temă. La admiterea la şcoala de cântăreţi sau Seminar Teologic Liceal cum i se spune mai nou în Republica Moldova vin candidaţi din toate colţurile ţării, doar fete, pentru că acolo corul sau strana este condusă exclusiv de femei, băieţii umează studiile Seminarului Teologic doar cu scopul de a-şi continua studiile Facultăţii de Teologie la diverse specializări şi în special pentru a le servi drept punte de trecere sau temelie în activitatea pastorală la care aspiră. Dar să revenim la fete, la admitere se selectează noianul de tinere dornice de studiu teologic prin probe la diferite materii din domeniu şi un interviu. Întrebările la interviu variază din cunoştinţele generale până la cele de morală, filozofie sau logică. Cea mai des folosită întrebare capcană era următoarea:

- Care e scopul alegerii acestui domeniu de studiu? Vrei să devii matuşcă?

       Cuvântul "matuşcă" este împrumutat din limba rusă şi înseamnă "preoteasă" sau "soţia preotului". Întrebarea corectă ar fi sunat în felul următor:

- Vrei să fii dăscăliţă?, adică dascăl în traducere liberă din dialectul basarabean.

        În Moldova este încă o mare "salată de varză" în ceea ce priveşte anumite cuvinte şi sensurile lor autentice faţă de întrebuinţarea lor în viaţa de zi cu zi. Pentru că în majoritatea cazurilor cuvântul "dăscăliţă" este asociat cu cel de "matuşcă", pentru că femeia care cântă la strană este şi soţia preotului, s-a ajuns la situaţia ca în popor să se spună despre şcoala de cântăreţi că este şcoala de preotese, vorba lui Ion Creangă : "Fabrica de popi...". De aceea întrebarea era  una capcană, căci dacă nu ştiai unele noţiuni şi nu aveai puţină logică, dădeai de înţeles că ai venit aici ca să te măriţi mai uşor cu un viitor preot nu să faci muzică, chiar dacă la finalul studiilor se şi întâmpla acest lucru, din punct de vedere moral la admitere era puţin prea mult să faci asemenea afirmaţii.

        Şi ideal ar fi ca preotesele  să aibă studii teologice sau şi mai bine o trăire religioasă, fie căpătată de-a lungul anilor prin experienţa proprie sau chiar din fragedă pruncie implantată de părinţi, de bunici. Pentru a fi mereu cu un pas înaintea enoriaşilor, atunci când te întreabă o bătrânică sau şi o persoană tinerică despre tradiţii, obiceiuri sau îşi cer o povaţă să ştii să le răspunzi înţelept şi creştineşte. Studiile religioase ne ajută foarte mult să relaţionăm cu credincioşii, prin a le răspunde cu  diferite povestioare cu tâlc în anumite situaţii tensionate sau de încercare şi nu numai. Cel mai greu este să lucrezi cu oameni, pentru că sunt diferiţi după vârstă, după concepţii, după cum i-a modelat viaţa şi soarta pe fiecare în parte. Oamenii ar trebuii să găsească în preotesele zilelor noastre nişte psihologi ai sufletelor, bătrâneţile nu denotă de fiecare dată înţelepciune, iar înţelepciunea de care dau dovadă doamnele preotese se datorează faptului că ele încearcă să trăiască autentic religios. Înţelepciunea se capătă prin munca cu tine însuţi, este un dar de la Dumnezeu pentru soţiile celor ce mijlocesc pentru tot poporul.

         Astăzi este la fel de greu şi bine să fii preoteasă ca în timpurile străvechi, pentru că să fii soţia preotului păstor este o provocare căreia îi ţii piept cu toată măiestria ta. Este un statut care îşi conferă un loc aparte în societate, în viaţa satului şi efectele secundare ale unor fapte mai neortodoxe sunt mult mai devastatoare decât ar fi pentru un creştin de rând. De aceea înainte de orice faptă sau vorbă, trebuie să gândeşti ca şi croitorul cel înţelept care măsoară de 1000 de ori şi taie o singură dată. Principiile de viaţă pe care le urmezi ar trebuie împărţite cu cei din jur, nu prin enumararea lor, ci prin punerea în practică în viaţa de zi cu zi.

       Să fii preoteasă în zilele noastre este o provocare, noi preotesele mai tinere  căutăm comunicare şi împărtăşim experienţe cu persoane de vârstă apropiată cu noi, nu mai suntem deschise se căutăm şi  înţelepciunea din vorbele de duh ale bătrânilor satului, oamenii trecuţi prin greutăţi şi viaţă, războaie, secetă, foame. Provocări sunt multe şi diverse însă în fiecare zi ne punem cunoştinţele şi înţelepciunea în aplicaţie pentru a găsi calea de mijloc sau chiar calea adevărului pe drumul atât de îngust şi plin de ispite, însă care duce spre locul unde faptele noastre ne vor lumina mintea şi ne vor încununa traiul.

      

IARNA PE ULIŢELE MUNTENEŞTI

        Iarna anului 2013 s-a dovedit a fi una autentică, cu zile geroase, dar şi însorite, fie ele şi însorite pe jumătate, căci deseori dinţii soarelui străluceau ca o dantură de aur. Zăpada căzută  în decembrie încă nu s-a topit de tot,  în zilele călduţe ieşim la bulgăreală şi săniuş, iar în zilele reci stăm la gura sobei. Zilele acestea se anunţă iar ninsori şi le aşteptăm cu drag să mai modelăm moşi de zăpadă şi toate cele enumerate mai sus cu riscul să facem în fiecare zi aceleaşi treburi. Şi nu avem loc de plictiseală, ci doar timp de tras sufletul şi acesta din urmă este limitat, căci avem destule treburi de oameni mari, de copii, de toate felurile.

        Când nu ieşim pe afară vorbim, desenăm, colorăm, pictăm, scriem, mâzgâlim, privim, mâncăm, ne jucăm, dormim, mai şi stăm câteodată, ne pieptănăm, ne coafăm între noi, toate păpuşile la rând, bucătărim fiecare la bucătăriiile ei, însă Daria găteşte doar paste cu brânză şi biscuiţi, eu diversificat.

        Cât despre coafat şi pieptănat treaba stă puţin altfel la noi. Toată lumea crede că părul creţ este o frumuseţe rară, probabil doar partea aia de oameni care nu are părul cârlionţaţ. Părul Dariei se piaptănă uşor, însă pentru că este încă destul de mic şi nu pot să il prind cumva şi ea nu suportă un elastic sau clamă în păr mai mult de 10 minute, deseori  sau chiar în fiecare zi nu îi prin părul şi nu o pieptăm dacă nu îl prind, pentru că zici că a văzut lupul imediat ce am trecut peria prin el. Nu-i stă rău nici aşa, căci şuviţeţe stau una ca una ondulate perfect precum coada unui purceluş, uneori o mai iau razna, dar prin casă nu ne vede nimeni.

       Daria pe zi ce trece învaţă cuvinte noi, le rosteşte, le mai poceşte, însă îi place la nebunie să înveţe lucruri noi şi să primească încurajări. A învăţaţ ce înseamnă să ai o prietenă, o îmbrăţişează atunci când o vede sau o salută din depărtare şi râde în hohote la aproape toate mişcările şi cuvintele spuse de prietena ei Denisa. "Pientena mea Deni!" spune ea bucuroasă de fiecare dată când o zăreşte şi ne cere insistent să o mai aducem pe la ea şi atunci când trece pe lângă casa ei ne spune că Denisa probabil doarme dacă nu este prin curte. Şi uneori o chem pe Denisa la noi doar pentru a o auzi pe Daria râzând, însă ele se şi joacă, şi râd, se amuză, mai învaţă lucruri şi jocuri noi, ea fiind mai mare, şi îşi duc dorul una alteia reciproc.

       Este în continuare ataşată la gâtul mamei, întreabă insistent unde sunt dacă dispar din peisaj şi dacă îi spui că sunt plecată începe a plânge de-i sar hainele de pe ea. Mă expediază în casă doar atunci când se joacă în zăpadă, în rest adoarme frumos şi la prânz şi seara în braţele mele mămiceşti şi să nu fac cumva greşeală să stau cu spatele la ea, căci iar se pune pe plâns. Adoarme foarte frumos, niciodată nu am crezut că fetiţa mea va adormi atât de magic, căci eu am fost acel copil care nu dormea la prânz şi nici până în ziua de astăzi nu dorm decât foarte rar. Însă are şi ea un tabiet, neapărat trebuie să ţină mâna la sân sau la subraţ, şi dacă ar fi doar atât, însă are o plăcere să răsucească mâna ca într-o scorbură de zici că forează într-o mină după pietre preţioase. Eu nu pot adormi dacă nu stau pe burtă şi ea nu poate dacă nu ţine mâna în locul ei preferat, şi în nici cinci minute este deja dusă în lumea viselor.

       Câteodată ne cere să o ducem în parc la copii şi la mall tot la locul de joacă, însă dacă îi explic că pentru astea trebuie să mergem la Focşani, ea ne dă de înţeles că preferă să stea la ea acasă neapărat. Casa parohială pentru ea a devenit conceptul de casa noastră, căci doar aici suntem mereu toţi trei, la Focşani mai mult fără tati, de aceea ea ne cere insistent să mergem la casa ei unde suntem toţi împreună. Însă ne spune că ar dori ca bunicii ei să vină acasă la ea, nu are dorinţe imposibile, de aceea i le îndeplinim atunci când este posibil.

      De încăpăţânată este "încăpăţânată ca maică-sa" şi câtă ambiţie poate să aibă un copil de aproape doi ani jumătate!? Stă la marginea patului cu mânile încrucişate îşi încruntă sprâncenele şi spune printre dinţi:

- Mama, eu atuma nu seau fac  nani! (Mama, eu acum nu vreau să dorm)

      Hm! şi cu cât zel o spune. În restul timpului ne înţelegem din priviri, este totuşi un copil foarte înţelegător, însă uneori chiar se plictiseşte, însă la vârsta ei rutina este încă un bun exerciţiu de a învăţa lucruri. Dimineaţa cum se crapă de ziuă şi deschide ochii începe a spune pe un ton mieros în timp ce îmi mângâie faţa:

- Bună, mama mea!

       Când pleacă tati la muncă mă întreabă insistent dacă tatăl ei se va mai întoarce la ea, în momentul în care îl vede ieşind pe uşă se simte abandonată. Eu o liniştesc de fiecare dată spunându-i că indiferent unde am pleca, mereu ne vom întoarce după ea, însă la noi nu e cazul, tatăl ei a plecat doar la serviciu. Iar cum vine acasă îi sare în gât şi-i spune mândră că s-a întors la ea, frământări de copil:

- Puiu, tu apoi a mine! (Tati, te-ai întors la mine)

       Cine nu a sărit în pat atunci când a fost copil să ridice mâna, căci fii-mea sare cât pentru doi, pernele sunt mereu pe undeva prin pat de zici că a fost un uragan prin zonă. Afară plouă torenţial, însă aşteptăm cu nerăbdare şi zăpada.

la zăpada

la zăpadă cu Marian

păr pieptănat

păr coafat

păr aranjat

CALEA SPRE O INIMĂ SĂNĂTOASĂ ESTE RÂSUL

      Vă mai amintiţi când aţi râs ultima dată? Următoarea aplicaţie vă poate readuce zâmbetul pe buze doar după ce  o descărcaţi pe tableta voastră.

MUZICA ESTE VIBRAŢIA IUBIRII PE ÎNŢELESUL FIECĂREI INIMI

           Astăzi voi prezenta o nouă aplicaţie pe care o puteţi descărca  gratuit pe tableta cu sistem de operare Android.  Vă mai amintiţi cum sună un pian sau un alt instrument muzical live, când aţi fost ultima dată la un concert instrumental sau când aţi pus mâna pe un instrument muzical?! 

           Piano Perfect vă oferă posibilitatea să vă încântaţi auzul cu ce melodie preferaţi să cântaţi instrumental, însă nu-i musai să ştii să cânţi la vreun instrument, te poţi amuza apăsând ce taste doreşti, şi tu, şi copilul tău şi orişicine. Audiţie şi interpretare plăcută!

JOCUL ESTE MAI VECHI DECÂT CULTURA...

        Îmi amintesc cu drag cum în urmă cu aproximativ trei ani am mers la nunta surorii mele din timp să-i dăm şi o mână de ajutor, însă întâmplarea face că viitorul ei soţ avea o nebunie de joc pe calculator  şi noi în loc să facem pregătiri de nuntă stăteam călare pe singurul calculator din casă şi făceam cu rândul să ne jucăm, chiar ne cronometram, numai mireasa săraca avea alte gânduri: tort, rochie, invitaţi, etc.

        Astăzi mi-am descărcat jocul pe android, în amintirea clipelor de altă dată, este uimitor cum poţi mânui jocul cu degetul pe ecran, nu mă mai doare mâna de la încheietură de la atâtea  click-uri de mause şi acesta-i doar începutul. Când fii-mea are chef de desene animate pe repede înainte, o las să savureze episoadele ei preferate şi eu mai trag o fugă la ferma virtuală. Şi zău dacă am mai întâlnit un joc atât de captivant până acum, nu dă dependenţă, nu te obligă să îţi inviţi prietenii sau să depinzi de un factor anume, te joci învăţând să cauţi variantele cele mai bune şi rapide.

DICŢIONAR DE VORBE COPILĂREŞTI 2+

1. temie - se termină;
2. ecepe zeba du - începe zebra Zu;
3. apoi - urmează, mai departe, înapoi;
4. bumi,buni,  baba - buni, bunica;
5. bumu, bunu - bunu, bunicul;
6. boacă - broască;
7. nu meghe - nu merge;
8. otii - ochii;
9. eu foame - mi-e foame;
10. eu teabă - eu am treabă;
11. peacă - pleacă;
12. o tea - o stea;
13. tu baubau mine - să mă sperii pe mine;
14. ute aha - uite aşa;
15. uf - fierbinte;
16. eu pâng - eu plâng;
17. pate - spate;
18. tânga - stânga;
19. deapa - dreapta;
20. bută - burtă;
21. unu - unu;
22. doi - doi;
23. tei - trei;
24. patu - patru;
25. ţinţi - cinci;
26. ahe - şase;
27. hape - şapte;
28. op - opt;
29. nouă- nouă;
30. zeche- zece;
31. daca - gata;
32. bâhă, baie, som -  prânz, baie, somn;
33. iaho - las-o;
34. tache - trage;
35. iomb - romb;
36. pătat - pătrat;
37. cec - cerc;
38. unchi- dreptunghi;
39. tiunchi - triunghi;
40. ton - con;
41. tamină - piramidă;
42. eu tind - eu mă întind;
43. tanino - cartunitoo;
44. tuhe mele - scuzele mele;
45. cane - carne;
46. amim - amin,biserică;
47. Doame Doame - Doamne Doamne;
48. eu tiu - eu scriu;
49. tiu mami tiu - ştiu mami;
50. oan - one;
51. tiu - two;
52. ti -  three;
53. hou - four;
54. haşi -  five;
55. ajută mine - ajută-mă;
56. nu seau - nu vreau;
57. brum tam - maşina;
58. pinga - mingea;
59. eţată - îngheţată;
60. hania - sania;
61. azin - magazin;
62. boabe - boabe;
63. foişele - floricele;
64. mâcare - mâncare;
65. genii - miciile genii;
66. aiurt - iaurt;
67. pocacă - portocală;
68. dehace - desface;
69. mâncă - mănâncă;
70. mănuşi - mănuşi;
71. fuiar - fular;
72. moncu - monstru;
73. undi iesi - unde eşti;
74. peacă - pleacă:
75. hei - hei;
76. ghijă - grigă;
77. tai - stai;
78. taie - taie;
79. catof - cartof;
80. ciobă - ciorbă;
81. lumia - lanternă;
82. sebinte - fierbinte;
83. fic - frig;
84. tot - tort, prăjitură;
85. a muţi ai - la mulţi ani;
86. aha - aşa, astfel;
87. bună - bună;
88. pa pa - pa pa;
89. mai e - mai este;
90. vomit - vomit;
91. hâc - sughiţ;
92. ahară - afară;
93. lună - lună;
94. soaie - soare;
95. pedea - perdea;
96. hina ta - vina ta;
97. atuma - acuma;
98. zâna - zâna;
99. tuioaie - culoare;
100. buba - zgârâietură, lovitură;
101. buihe - biscuite.

OAMENI ŞI LOCURI

         De când am început a scrie pe blog am avut câteva tentative de a scrie şi pe teme religioase, dar am amânat mereu până în momentul în care m-am simţit pregătită. Părerea mea personală este că fiecare om cel puţin o dată în viaţă are şansa de a se întâlni cu Dumnezeu, nu în sens direct, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni (Era un pescar evlavios şi credincios tare într-o oarecare ţară îndepărtată, într-o zi barca sa a naufragiat şi au venit câteva corabii care se aflau în apropiere să-i salveze viaţa, însă el a refuzat ajutorul lor, spunând: "Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!"... ). Însă oameni cu frică de Dumnezeu şi care toată viaţa lor îi slujesc Lui poţi avea şansa să întâlneşti mulţi şi unul mai deosebit ca altul.

           Cel mai mare regret este însă că ne amintim de acele persoane doar în momentele în care ele deja nu mai sunt printre noi, dar şi în ceasul al unsprezecelea nu este niciodată prea târziu. În viaţă nu ai ocazia să întâlneşti mulţi episcopi, poate unul sau doi, depinde prin ce cercuri te învârteşti. Eu am avut ocazia să cunosc trei, doi dintre ei din păcate şi-au îndeplinit misiunea lor pe acest pământ, iar unul este încă în plină ascensiune misionară.

           Zilele acestea  Înalt Preasfinţitul Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a trecut la cele veşnice. Batrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neântinată. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

            L-am întâlnit pentru prima oară în anul 2008, mai exact 21 noiembrie,  chiar în ziua de hirotonie a  soţului meu, într-o parohie izolată şi îndepărtată din comuna Săruleşti, judeţul Buzău. Avea obiceiul să-şi facă timp în special pentru parohiile îndepărtate şi sărace şi nu numai.  La întoarcere pe ziua am observat cu stupoare prin ce locuri am ajuns şi pe ce drumuri am trecut. Satul arăta exact ca un sat autentic mocănesc, unde te uitai erau doar dealuri, mai mici, mai mari, iar casele erau împrăştiate pe ele. Văile serveau drept ecouri de comunicare între localnici, lipseau doar goarnele din peisaj. Biserica nouă se afla şi ea pe unul dintre dealuri, micuţă şi frumoasă, un preot tânăr şi mulţime multă. Drumul de acces era foarte rău, doar dealuri, pietre şi hăuri, până şi drumurile forestiere ar păli în faţa acestora. Totuşi am urcat, însă la coborâre ne-am rugat fiecare în sinea nostră ca viitoarea nostră parohie să dea Dumnezeu să fie la asfalt. Aşa a fost să fie, iar când avem tendinţe să ne mai plângem, ne amintim repede că alţi preoţi au o slujire mai fructuoasă pe meleaguri mai mioritice de cât ale noastre.
        Din spusele altora aflasem că este un ierarh exigent şi foarte autoritar, noi fiind învăţaţi să socializăm şi să comunicăm cu foştii episcopi, de la Seminar, de la Facultate, ne-am zis în sinea noastră că şi acesta este omul lui Dumnezeu şi nu ne-am înşelat. A vorbit foarte deschis şi profund despre noi în cea mai importantă zi din viaţa nostră şi de atunci s-au năruit toate presupusele păreri şi pucte de vedere ale altora.

           Va rămâne mereu în amintirea nostră aşa cum a şi fost, smerit (unde căile de acces erau greu accesibile a mers şi în carul cu boi), iubitor de naturaleţe (nu-i plăceau florile de plastic prin biserici ca  şi ornamente) şi râvnitor, echilibrat şi foarte viguros. Sărace sunt cuvintele mele însă amintirea va rămâne mereu vie. 

                                        Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

DICŢIONAR DE VORBE COPILĂREŞTI 2+

1. Boanga - telecomandă; (cea mai ciudată combinaţie de litere)
2. nichica - nimica;
3. cătite - clătite;
4. topii - copii;
5. băţii - băieţi;
6. anas - ananas;
7. banane - banane,
8. tuioi - culori;
9. ioc - jos;
10. fut - sus; (cel mai jenant cuvânt rostit)
11. leme - lemne;
12. iupu - lupul;
13. tine - câine;
14. bad - brad;
15. mohu haha - moşu haha;
16. geiald boing boing - Gerald boing boing;
17. topo - clopo (Clopoţica);
18. miiasa - Cenuşăreasa;
19. tubul miki mausu - clubul lui Mickey Mause;
20. piiaţii hai hui hai - piraţii hai hui hai;
21. tupul - stupul;
22. maimu - maimu (maimuţică);
23. docotica - doctoriţa Pluşica;
24. pate bâhă - paste cu brânză;
25. ăta bun da - acesta este bun da!;
26. pian - pian;
27. bebe mic pângă - bebe mic plânge;
28. te ioc - te rog;
29. tomtim - poftim;
30. me - mulţumesc;
31. eu nu pot - eu nu pot;
32. chimbă - schimbă;
33. tiou - televizorul;
34. paha - zăpada;
35. pisiha mea - pisica mea;
36. tutu tenu - trenuleţul ciu-ciu;
37. iape - lapte;
38. eia - Lera;
39. caha mea - casa mea;
40. tic - târg;
41. oiaşi - oraş;
42. şi eu - şi eu;
43. pâne - pâine;
44. tot - tort;
45. oghindă - oglindă;
46. iundul meu - rândul meu;
47. hai hapă - hai sapă;
48. taie taie - taie;
49. buie - bucătărie;
50. tuiile mele - jucăriile mele;
51. taiul meu unde? - unde-i ceaiul meu?;
52. huc - suc;
53. pete - peşte;
54. şi unu - încă unul;
55. eu pec - eu plec;
56. tu ia - tu eşti rea;
57. eu fuc - eu fug;
58. aihi - aici;
59. pat - pat;
60. nu tau aişi - nu stau aici;
61. nu tac buf - nu cad buf;
62. caiouri - cadouri;
63. taieta - tableta;
64. pipi meu - oliţa mea;
65. baba paha - baba de zăpadă;
66. sică - frică;
67. cioiapi - ciorapi;
68. tur'ul meu - curul meu;
69. pigme - cizme;
70. cane - carne;
71. doama docor - doamna doctor;
72. te pup - te pup;
73. pa pisi - pa pisi;
74. peia mea dinţi - peria mea de dinţi;
75. iundu meu - este rândul meu;
76. pacu - patul;
77. păiu iung - părul lung;
78. donal - Donald;
79. gupi - Gufi;
80. desi - Daisy;
81. puto - Pluto;
82. io tuez - eu colorez;
83. ate - Atacul Artei;
84. desele mele - desenele mele;
85. eu Dadi - eu sunt Daria;
86. tuhe - scuze;
87. nu me - nu mulţumesc; (cea mai frumoasă formă de a refuza)
88. tanom - pardon;
89. eie - verde;
90. daben - galben;
91. iohu - roşu;
92. abacu - albasctru;
93. mov - mov;
94. maio - maro;
95. nenu - negru;
96. io dii dii tine - eu te călăresc pe spate;
97. hocu - focul;
98. şi tu - şi tu;
99. eu pec ahaie - eu plec afară:
100. mama mea Maiia - mama mea este Maria;
101. tati puiu Chiti - tati este puiu Cristi.

1001 DE VORBE SPUSE

                                                   ***

- Mami, stai să te fac frumoasă că vin la tine nişte copii, îi spun eu pe un ton rugător în timp ce încerc să-i descurc părul cârlionţat care stătea alandala.

- Mami, sunt urâtă?, mă întreabă ea speriată căutându-mi privirea cu ochii ei galeşi.

- Nu mami, tu eşti frumoasă, însă nu eşti pieptănată, îi răspund eu cu voce calină  mângâindu-i obrăjorii bucălaţi.

ROMTELECOM SUCKS

        De astăzi 3 ianurie 2013 abonaţii romtelecom dolce nu mai au în grila de programe toate cele 11 canale ale trustului ProTv, printre ei ne număr şi noi. Aici la ţară nu prea avem alternative, am ales dintre o firmă de cablu şi ei, şi am ales această opţiune căci aveau în pachet canalele tradiţionale plus nişte canale de desene în plus faţă de firma de cablu. Internet avem din altă parte pe stick, căci exact la noi în sat nu au investit în cablu, cum au făcut în satele învecinate, ciudat aş zice eu, este un sat mic, dar cum ne aflăm la mijloc, cum au putut omite totuşi că lumea mai evoluează. Vodafone a investit într-un releu , a riscat şi a câştigat un client pe net.

         Când ne-am mutat aici acum 4 ani toată lumea ne-a sfătuit să avem cartele cosmote, căci la alte reţele nu avem semnal în zonă. Cosmote la ora aceea tocmai reânviase din propria cenuşă, şi tocmai investise şi ei într-un releu poziţionat în zonă. Norocul nostrul, tocmai ne făcusem amândoi abonamente la ei, deci am râs pe sub nas de situaţie. Prima dată am întrebat dacă se mai i-a curentul prin zonă şi ni s-a răspuns ferm de către localnici căci nu s-a mai luat curentul de pe vremea lui Ceauşescu. Ha! cred că în acel moment am simţit că am ajuns în rai, până şi în Focşani vara când era căldura de foc şi tot omul băga în priză tot ce găsea doar pentru o gură de aer cădea reţeaua electrică pentru câteva minute bune. Timpul ne-a demonstrat contrariul, penele de curent deveneau dacă nu dese atunci periodice, mai ales vara când îşi era imposibil să mai păstrezi alimentele din congelator pentru două zile, nu făceau excepţie nici magazinele din zonă. Ultima pană de curent a fost în ajun de Crăciun anul curent, în timp ce Daria ne certa de zor să-i deschidem televizorul, eu încercam să-i explic cumva cum stă treaba cu la lumina lumânării. Şi electrica Buzău lasă mult de dorit, lăsând la o parte situaţiile vitrege pe care le impune vremea. Ştiaţi că în ziua cu alegerile  parlamentare  aici în zonă nu a fost curent şi nici reţea telefonică pentru că a nins, nu a nins nici cât casa, însă  numai Dumnezeu ştie cum a ales poporul. Pentru că atunci când se ia curentul cosmoteul mai rezistă vreo 4 ore şi vodafonul mai mult un pic. Telefonie fixă nu avem din simplu motiv că atunci când ţi-e lumea mai dragă şi doarme copilul sună fixul.

        De când ne-am mutat la casa nostră am ales romtelecom pentru copil, la oraş avem alt operator de cablu UPC(cablu şi net). De când s-a făcut anunţul cu schimbare grilei de programe am cam strâmbat din gură, astăzi am simţit un gust amar. Eu sunt fan ProTv şi nu prea pot să mă împac cu acest gând, şi cum nu beneficiez nici de  tehnologiile IPTV sau cablu TV m-am scos, cred că trebuie să ne facem rost de o antenă ca pe vremuri. Internetul nostru fie el şi 3G nu face faţă nici filmelor de pe Youtube, cu atât mai mult televiziunii de pe net.  Şi apoi pe net am dat de diferite impresii şi păreri ale oamenilor, că romtelecom pune profitul pe primul plan şi nu clienţii, că ProTv-ul doreşte să profite de mai mulţi clineţi pe Voyo, că oricum unii s-au plcitisit de telenovele româneşti, că...

        Fiecare se uită la ce doreşte de aceea există telecomandă şi o diversitate de operatori de cablu, în cazul nostru e o situaţie mai specială şi nu cred că s-a gândit cineva şi la noi ăştia din cătune mai îndepărtate şi rupte de lume, până la urmă valorăm doi bani, totul la profit se rezumă.  Culmea este că tocmai ne-am pus televizor şi la bucătărie şi aveam în plan să ne achiziţionăm un nou decodor, acum ne mai gândim, aşteptăm timpul să-şi spună cuvântul.

UN AN NOU FERICIT!



Un an nou fericit!



          Anul 2013 ne - a găsit împreună, masă îmbelşugată, voie bună şi vorbit în şoaptă, căci copilul dormea în camera alăturată. După ce toată ziua am am muncit cât pentru un an, gătit, curat, spălat, primit urători, nu înainte să colorăm desigur, nici o zi fără culori la noi în familie,  spre seară înghiţitura de şampanie îşi spunea cuvântul. Îmi reamintise de ce eu nu beau de obicei, mă chinuiam să-mi ţin pleoapele deschise şi să focalizez imaginea pentru a o vedea mai clară.

         Urătorii ne-au călcat pragul toată ziua, de cum s-a crăpat de ziua, până pe înserat, chiar i-am rugat pe unii să o ureze şi pe Daria care îi urmărea pe geamul de la dormitor din spatele casei. Pentru că de fiecare dată când auzea copiii, îşi îndesa căciula pe cap şi ilicul, cum ştie că are voie să iasă pe hol şi  urmărea spectacolul din faţa uşii. Dar pentru că focul din soba centrală nu făcea faţă frigului de afară şi am dormit şi noi până mai târziu măcar în ultima zi din an, nu am mai lăsat-o pe hol, căci era foarte frig. Şi pentru că ea din grabă şi din amuzament a ieşit cu căciula pe cap şi în loc de ilic îşi luase nişte ochilari de soare, cochetă ce să mai.

        Am sărit peste masa de seară pentru a face faţă mesei festive, iar pe la 22.00 deja aveam o foame de lup, până  am aranjat masa, am făcut mămăliga s-a făcut 23.00. Ne-am înfruptat cu poftă din bunătăţile pregătite cu grijă din timpul zilei şi când mestecam şi ultima îmbucătură de prăjitură s-a trezit copilul. Miezul nopţii l-am întîmpinat în pat, toţi trei, în sânul familiei, chiar dacă Daria şi-a continuat somnul liniştită.

         Avem multe aşteptări în anul acesta, dar cum spune vorba poetului: "Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune!"

     

 

aşa întâmpin urătorii...



vedeţi asemănarea?



căsuţele noastre dragi