A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 23 martie 2012

METODĂ DE ÎNŢĂRCARE NATURALĂ

      
      Eu am fost un copil mofturos la masă, atât de mofturos că nici pătrunjelul din ciorbă nu-mi intra pe gât, iar mama care gătea toată ziua pentru o familie numeroasă, mă găsea la borcanul cu zahăr, unde îmi lingeam cu o poftă şi degetele şi buzele. Din ciorbă mâncam doar zeama, căci dintre legume, nu toleram decât cartoful, aşa că îmi lua mai mult timp să  mă lupt cu ele prin farfurie, decât să le mănânc. Altceva nu ţin minte să fi mâncat în copilărie, decât că fiind la ţară, ciorba bunicii era mai delicioasă decât cea a mamei,  dar nu zicea nimeni nimic, se bucurau că mănânc şi eu câte ceva. Curtea casei părinteşti era împrejmuită cu copaci: vişini, caişi, meri, pruni, nuci, iar vara mă pierdeam prin grădină, mă urcam în copacul meu preferat, aveam un măr,  în care îmi goleam toate buzunarele, în care îndesam ce găseam prin grădină: roşii, castraveţi, caise, vişine, nuci, ridichi, căpşuni, ceapă verde, struguri, prune, etc. În rest nu ştiu ce mai mâncam, căci nici la grădiniţă nu mă împăcam bine cu mâncarea. Mama îi explica educatoarei să stea cu ochii pe mine atunci când mănânc, ca sunt mai pretenţioasă şi mi se văd coastele de slabă ce eram. Dar educatoarea o liniştea pe mama să stea fără grijă, ca ea mereu mă urmăreşte şi am mereu farfuria goală în faţă. Dar eu eram atât de concentrată la a avea farfuria goală, încât aveam un coleg mai plinuţ, care mereu stătea pe lângă mine, iar când termina el, făceam schimb de farfurii, aşa că din masa de prânz, nu mâncam decât o cană de compot, căci ciorba şi felul doi o mânca colegul. Iar toate verile în care băteam uliţa în lung şi-n lat jucându-mă cu toţi copiii vecinilor, intram cinci minute în casă, tăiam o felie mare de pâine de casă, o udam cu apă şi presăram zahăr pe ea, şi o mâncam alergând tot la joacă.  Prin clasa a IV-a s-a întâmplat să vreau să mănânc lactate, la care până de curând nici nu voiam să aud de ele. Aşa că părinţii au hotărât să îmi cumpere o capră, căci era uşor de întreţinut, căci nu mai puteau face faţă cererii mele, la câteva zile shimbau un kg de vin pe unul de lapte cu un vecin. Apoi cu timpul au cumpărat şi o vacă, căci mâncam doar brânză dulce, acum au şi câteva oi, nu mai au cui face pe plac, aşa că mănâncă ce le place şi lor. Prin adolescenţă mai ciuguleam câte ceva, mai mult seminţe de floarea soarelui, căci dacă aş presupune ce am fost într-o altă viaţă, aş putea spune cu mâna pe inimă: rozătoare. Nu exagerez, că într-o primăvară m-am trezit că toată iarna am mâncat mai mult de jumătate de sac de seminţe. Ş-apoi mama la fiecare masă nu uita să îmi zică, că voi pleca eu de acasă şi o să mănânc ce oi avea. Şi am plecat, da tot mănânc ce îmi place, fără ciorbă prea grasă, fără salată de vinete, fără varză murată, fără usturoi, fără brânză sărată de oaie, fără cârnaţi de casă, fără slănină, şi acum strecor ciorba în lingură şi aleg zeama, chiar dacă e făcută de mine. Mă mai mir că fata mea şi-a mai deschis apetitul la mâncare, căci după cum era în primul an de viaţă, mă revedeam pe mine în copilărie.
         Până mai ieri nu mi-am bătut capul niciodată de greutatea mea, însă după ce am adăugat câteva zeci de kg în plus, încerc să ies din acest impas, din  aceast fel de a fi, în care nu mă simt bine deloc.  Şi parcă nu mănânc aşa gras, parcă nu aşa mult, cum ar zice babele de la tară, mă ţine soacra bine, căci dacă cumva slăbeam după căsătorie, avea cumva o legătură cu  problemele din familie. Offf,  dar eu niciodată nu m-am în cadrat în tipare, vreau să arăt şi bine, vreau să fiu şi o mamă şi o soţie bună, dar cel mai mult îmi doresc doar să mă simt bine în corpul meu. Momentan mă simt ca o epavă, kg în plus mă trag în jos, mă mişc mai greu, obosesc repede, am dureri de spate, iar partea cea mai neplăcută este că nu reuşesc să mă împac cu ele, nu pot să le suport pe mine, şi atunci când trebuie să-mi cumpăr o haină sau atunci când vreau să mă joc cu copilul meu.
         În dressing-ul meu există 3 categorii de haine:
  1. înainte de căsătorie;
  2. în timpul căsătoriei;
  3. după naştere.
       Între timp am mai dat din ele, căci timpul a trecut iar eu tot nu am încăput în ele. Acum nu mă încap decât cele achiziţionate după naştere. Şi culmea e, că după naştere am revenit la greutatea iniţială, doar că eu înainte de a rămâne însărcinată m-am îngrăşat mult, adică vreo 13 kg, în  primul an de căsătorie, în primul meu an de profesor debutant. Nu ştiu dacă mi se trage de la dulciuri, căci şi activitate aveam destulă, eram numai pe drumuri, zilnic făceam naveta la liceu 50 km tur-retur, iar în wekeend până la parohie alţi 280km. Poate schimbarea meniului, căci mâncam ce se gătea în casă, iar cum toată lumea era cu burta la soare, am făcut şi eu pliuri. Sau poate stresul, erau atât de dificili elevii mei, încât îmi făceau părul sur, şi nepoliticoşi şi fără cunoştinţe. Poate doctoriţa ginecolog la care am mers şi mi-a dat tratament, în timpul căruia eu îi spuneam că mă balonez maxim de la antibioticile luate aproape o lună întreagă, iar, ea mă asigură că e doar de la mâncare. Cert este că după ce am rămas însărcinată am respirat uşurată, că pot merge cu burta la vedere fără nici o grijă, căci purtam un copil, chiar dacă aveam doar 3 luni de sarcină, iar eu aveam ditamai burta în faţă, iar pe deasupra slăbisem din cauza greţurilor vreo 4 kg. Cum sarcina a decurs cu greţuri şi lipsa poftei de mâncare de la 74-71-82-74 kg. Deci nici o pierdere, doar vergeturi şi un corp mai deformat. Iar cum se spune că alăptatul te ajută să dau jos kg, poate pe cele din timpul sarcinii, că pe ale mele mai vechi nu s-au mişcat nici 100 de gr peste şi pot să mă laud că am alăpatat destul, nopţi la rând la 2-3 ore şi zi de zi un an jumate şi...Iar cum fetiţa noastră refuză să mănânce lapte praf, fiind destul de măricică deja, iar laptele matern tot mai puţintel, am mai adăugat calorii în alimentaţia mea, ca să cresc producţia de lapte. Deci eu simt că nu am lapte dacă mănânc puţin sau dacă ţin post, aşa că nu pot să fac nimic pentru silueta mea, decât după ce termin cu alăptarea. Aşa că de la 74kg de care mă mândream am ajuns la 78kg, urăsc sărbătorile, căci se mănâncă în exces, aşa că sper ca de Paşti să nu mai adaug alte kg.
                                             
                                                       La 19 luni Daria încă adoarme ca un îngeraş
 
            Ştiţi cum e la noi cu prelungirea alaptatului, este exact ca atunci când îmi propun să mă apuc de slăbit şi zic: "de astăzi gata merg la sală şi ţin dietă!", iar acest astăzi se tot face mâine, săptămâna viitoare şi tot aşa. Şi nu, mie îmi place să fac o treabă până la capăt bună, nu pot să alăptez şi să slăbesc în acelaşi timp, pot doar să fac din dieta mea o metodă de înţărcare naturală. Adică lapte mai puţin automat şi în acelaşi timp mai puţine dureri de spate şi mai mult timp de joacă pentru copilul meu.  Iar Dariei îi place la nebunie să se joace, când mergem singurele în parc o las să se joace cum îi doreşte inimioară, când mergem cu tati, îi cam limitează  metodele de joacă, deh! taţii uneori sunt prea protectori şi apoi bucuria jocului în aer liber constă în trecerea printre degete a firelor de nisip, să scrijeleşti cu un băţ pământul, să aduni pietre, pietricele, pietroaie, gunoaie, etc... Eu am crescut la ţară şi dacă nu simt vara pământul cu tălpile nu am făcut nimic...


când suntem cu tati în parc

când suntem cu tati în parc



se vad diferentele din poze atunci cand lipseste tati



          Deci  cu mâhnire şi păreri de rău, vreau să o înţarc pe Daria,  slăbind şi sper din toată inima să fie alegerea potrivită pentru copilul meu cât şi pentru mine.

luni, 19 martie 2012

ÎN VIZITĂ LA ŢARĂ

ghioceii din curtea bunicii
Trec in goana clipele,
Munti de flori de-atunci se scuturara
Ne-au crescut aripele,
Si ne-am ratacit in lumea mare
Se trezeau campiile, cantau ciocarliile
Si era ca astazi - primavara

Oau! ce ghiocei drăgălaşi!



mut munţii din loc

eu chiar fac treabă

strada pe care a copilărit tati...


sâmbătă, 17 martie 2012

MIROASE A PRIMĂVARĂ


spanac cu ou

              Inspiraţi adânc! Simţiţi mirosul? Auziţi ciripitul păsărilor? Mmmm! a sosit primăvara!
              Ieri am cam îngheţat prin parc, cele 10C nu făceau faţă vremii încă răcoroase, iar în parc nu era nici un copil. Astăzi în schimb soarele ne-a încântat cu nişte raze lungi şi călduroase de până la 18C, aşa că pe afară se intersectau de zor: albinuţe, copilaşi, mămici graviduţe, bătrânei, treziţi parcă dintr-o hibernare mult prea lungă. Daria era toată o bucurie, căci parcă acum mult timp se dădea prin toate jucăriile din parc fără mănuşi, iar acum iar a sosit acel moment, mai puţine haine, mai multă mişcare şi muuuuuult timp de joacă. Iar cum de mult timp nu a mai stat atât pe afară, până şi drumul până în piaţă i s-a părut unul fără sfârşit. Cum prima zi de primăvară adevărată a fost atât de frumoasă, am zis să o sărbătorim cu fast, aşa că pentru cină am preparat spanac cu ou, ca să simţim primăvara până în măduva oaselor.
        Despre spanac ştiu două păreri: că e foarte sănătos şi că foarte mulţi nu suportă gustul. Din categoria a doua mă număr şi eu, am mâncat o singură dată în viaţa mea spanac, nu mi-a plăcut tare, dar nici altă dată nu am mai poftit. Aşa că zilele trecute mergând prin piaţă am zărit pe mesele vânzătorilor spanac, şi am zis că după ce găsesc o reţetă bună, cumpăr şi eu. Daria a mai mâncat spanac piure anul trecut, îi plăcea, căldura de afară şi sârguinţa mea de bucătar începător m-au făcut să amestec cu toată  dragostea îngredientele ca în final să iasă un spanac delicios. După ce m-a luat ameţeala alegând spanacul, cu reţeta pe laptop la bucătărie şi cu emoţie, la final am atenţionat-o pe Daria, că poate se gândeşte  să nu mănânce spanac(deşi nu ştiam dacă o să-mi place nici mie :D), că mă las de meserie, după ce tot în această săptămână am preparat un pateu de casă cu ficat de curcan, de ne-am lins toţi pe degete, iar Daria refuzându-l cu desăvârşire. Răsfoind paginile de internet după o reţetă, căci eu habar nu aveam cum se prepară spanacul, am constatat că reţeta de spanac cu lapte este una gustoasă, aşa că nu am dat greş alegând una dintre aceste reţete. Epuizate după vizita prin parc, piaţă, bucătărind, ne-am aşezat la masă amândouă şi am început a înfuleca spanacul de zici că mâncam o prăjitură. A ieşit o bunătate de spanac, iar când o vedeam pe Daria mestecând îmi creştea inima de bucurie cât o pâine de casă. Deşi ea adoră ouăle şi la orice farfurie cu mâncare îi spune ou, spanacul cu ou la refuzat, căci în reţetă se spunea să fie ou ochi moale, aşa că ea amâncat doar spanac, fără ouă.  La final aveam amândouă burtica plină şi destulă energie de a  ne continua joaca.
        Dacă tot a venit primăvara, verde va fi peste tot, în jurul nostru, în farfurie.

joi, 8 martie 2012

8 M A R T I E

DE ZIUA TA MĂMICO!
           Aşa cum iarna nu-i ca vara, nici primăvara nu este primăvara, căci ziua de 8 martie s-a dovedit a fi una destul de geroasă, de dimineaţa cu -10C, de ziceai că frigul de afară este cumva legat de pustietatea din saloanele de înfrumuseţare   şi puţinii domni rătăciţi de prin pieţele cu flori. Pentru noi 8 martie a fost jumatate ieri, jumătate azi, căci Cristi abia a plecat, aşa că am împărţit cumva timpul, ca să ieşim tot noi femeile în avantaj. Şi cum poate te-ai luat cu alte treburi şi nu prea mai ai timp să te simţi în pielea ta, o vizită la coafor şi salonul de înfrumuseţate şi o raită la shopping, îţi amintesc imediat cine eşti şi cum ar trebui să te simţi. Şi a trecut aşa simplu pe lângă noi, şi cu puţină tristeţe, căci la salon m-am dus fără programare, dar era liber peste tot, puteai să închiriezi salonul, acum 2-3 ani, era o învălmăşeală, căci cu programare cu tot, aşteptai mult şi ieşeai repede. Nu mai zic de puţinii domni care erau prin piaţa de flori, şi cum nu mai e an electoral, nici un partid nu mai imparte flori, nici măcar poliţia care erau mereu sub geamul nostru de 1 martie, de 8 martie şi împărţea flori doamnelor în trecere. Ce poate face criza din om, oare femeile care nu s-au mai pomăduit anul asta, care nu au primit flori, oare nu se mai simt femei?
       Eh! dar copilul dă toată savoarea sărbătorii, ce salon, ce flori, ce shopping, dacă în ziua de 8 martie te strigă: "MA-MA!!!" şi de o sută de ori, şi cu lacrimi şi cu nervi şi cu dragoste, îţi creşte inima ca un aluat plămădit cu drojdie turcească, puhav şi moale şi fin. Chiar dacă Daria toată noaptea s-a foit şi s-a tot trezit şi a tot miorlăit, şi a supt încontinuu, dimineaţa când s-a trezit în creerii nopţii pe la 6.30, i-am cerut un pupic dulce, iar ea ne-a dat câte 3, pentru fiecare şi pe rând, m-am topit toată ca o bomboană de zahăr în cuptorul încins.
 Astăzi mă simt femeie pentru că sunt mamă!

     

Mami ne aşteaptă o mulţime de 8 martie de acum încolo!

UN 8 MARTIE DELICIOS PENTRU TOATE BEBELUŞELE!

sâmbătă, 3 martie 2012

CUM NE ÎNGRIJIM DINŢIŞORII


 
poziţie pentru spălat dinţii

        Poziţia din imagine este cea pe care o abordează Daria atunci când o anunţ că mergem la baie să ne spălăm pe dinţi. Nu ştiu cum alţii, dar eu aş fi băgat mâna în foc că spălatul pe dinţi nu-i va face mare plăcere fiicei mele. dar m-am înşelat, căci chiar de la prima încercare a fost un succes, adică i-a plăcut, iar acum după ceva timp a devenit o obsesie, căci nu o mai pot dezlipi de periuţa de dinţi.  O dor gingiile, o înţeleg perfect, dar uneori plânge câte o oră dacă îi iau periuţa, încerc să-i explic că pe dinţi se spală doar câteva minute, nu mereu, să o iau cu alte chestii care îi plac mult, dar nu merge,  cert este că pe zi ce trece  plânge mai puţin după periuţă.  Şi eu mă gândeam că va plânge când va trebui să o spăl, dar ea plânge după  :)) . 
     La început o spălam eu pe dinţi, acum preferă să fie independentă, îşi mânuieşte periuţa printre dinţi cu atâta mâiestrie, încât eu nu mai am ce face, decât să mă spăl şi eu pe dinţi cot la cot cu  ea.  Şi cum pozele uneori pot fi amăgitoare, în cele câteva minute de spălat pe dinţi periuţa mai stă şi-n gură şi pe afară, deh, mai avem mult până învăţăm să ne spălăm corect şi bine, acum e doar o joacă.



aşa mă spăl eu pe dinţişori



apoi pe mânuţe

iar apoi continui şi prin casă


joi, 1 martie 2012

UN AN DE DIVERSIFICARE

un 1 martie plăcut pentru fetiţe şi băieţei!
        
        
prima masă solidă

            Acum doi ani aveam copilul în burtă şi florile pe masă, primăvara aceasta e total diferită, am copilul în braţe  şi florile în mână. Azi sărbătorim un an de diversificare, avem un an şi şase luniţe şi suntem foarte surprinşi plăcut în fiecare zi de Daria. Anul trecut am aşteptat data exactă, când Daria a împlinit 6 luniţe  am început diversificarea. Ne-am echipat corespunzător: scaun de masă, barbeţică, bol de hrănire cu ventuză, linguriţe multe modele, printre care şi unele cu ventuze pe care le ataşam pe post de spectatori şi bineânţeles cu mâncare.  A fost singura dată când mi-a tremurat mâna atunci când am hrănit copilul, mai târziu a fost floare la ureche. Cu timpul  fiecare masă devenea o provocare, căci până mai târziu laptele de mamă a fost mancarea principală, căci masa de legume de la prânz era puţină , iar fructe şi cereale a mâncat foarte târziu, cereale după 9 luni, iar fructele după 11 luni. 
            Dar am avut răbdarea să aşteptăm şi să sperăm ca va mânca şi copilul nostru bine şi diversificat ca alţi copii, şi va ronţăi şi ea covrigi şi biscuiţi prin oraş, aşa cum o făceau alţi bebeluşi de timpuriu. Am cumpărat pungi cu covrigi de Buzău, însă Daria se juca de minune cu ei, nici că ar băga vreunul în gură, dar într-o dimineaţă a încercat să mănânce, aşa ca ăsta a fost începutul. Chiar dacă în parc ne retrăgeam pe o bancă singuratică şi se mai îneca cu el, a fost ca un exerciţiu, chiar dacă avea 11 luniţe, şi alţi copii de vârsta ei mâncau aproape orice sau chiar orice, noi trăgeam speranţă la mese mai plăcute şi mai pline. La un an aveam doar o masă solidă, o gustare şi o masă de cereale, şi laptele matern era încă la putere, adică şi după o masă din astea de mai sus mergea mereu şi nişte lăptic matern.  Aşa că unele alimente deveneau mâncare sau altele erau folosite pe post de jucării. Oricum nu am visat vreodată să mănânce atât de bine la cum a început de timid şi de sclifosit, astăzi mâncăm, nu tot, dar destule, iar dacă stă cineva la masă se cere să stea în braţe şi desigur să înfulece ceva. Şi desigur laptele de mamă este încă la putere, este cea mai gustoasă gustare.  Am trecut şi peste episoadele de vomă şi peste cele de refuz categoric, astăzi mănâncă bucăţele şi sunt foarte mândră şi înţeleg imediat dacă nu vrea să mănânce, se întoarce cu spatele, nu am insistat niciodată mai mult decât trebuia, iar acest lucru m-a ajutat, căci atunci când a fost ea pregătită a cerut şi a mâncat singurică.
     Mai avem două trepte de trecut: să mănânce singurică şi să treacă la meniul familiei, dar mai e mult până atunci, aşa că să ai poftă scumpa noastră!
MIC DEJUN DE FRUCTE





                                                                          6 luni şi masa de fructe

 operaţiunea covrigul la 11 luni


s-a jucat cu ele foarte reuşit, dar nu a băgat nici una în gură la 12 luni
pară la 13 luni
prună





                                                                               pufuleţi la 14 luni

banană
                                                                  măr cu biscuite la 15 luni
                                                                       banană la 17 luni

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...